Stimate domn și stimată doamnă, v-ați prezentat undeva în postura de critici literari? Nimic de zis până la proba contrarie. Poftiți aici și răspundeți la unele întrebări în acest sens.

Dacă cineva care n-a fost niciodată într-un avion, nici măcar ca simplu pasager, își dă cu părerea despre ce bun pilot este X, care pilotează un anumit tip de aparate — și să zicem chiar că părerologul respectiv a văzut ce este în carlinga unui avion —, cum poate fi numit analist în aviație sau specialist de zbor în condițiile în care nu are la activ nici măcar o oră de zbor? O oră prin care să străbată, evident prin aer, spațiul, adică să desprindă avionul de sol, să-l decoleze în condiții corespunzătoare, iar apoi să zboare de pe un aeroport pe altul în mai multe curse, zeci de mii de kilometri, după ce a urmat, evident, o școală de aviație. Altfel, cum poate fi numită persoana respectivă, în afară de „părerolog”?

Este clar, fără doar și poate, că fiecare are dreptul la păreri. Însă nu orice părere poate fi avizată, ci doar aceea care vine de la un specialist cu rezultate concrete în domeniu, care a prestat până atunci o activitate în specializarea respectivă. Te-a numit cineva critic literar sau te-ai autodenumit dumneata așa? În ce bază? Ți s-a dat dreptul să te numești așa pentru că ai absolvit o facultate, fie ea de istorie, filosofie, electronică ori religie? Corect, nimic de zis. Felicitări pentru asta! Însă pe linie literară, ce legătură are asta cu instituția care ți-a dat diploma de inginer, economist, medic sau de alt fel, prin care poți profesa ca profesor, jurist, avocat sau pe un post în administrația publică? Să zicem că ți-a dat o diplomă. Însă ce instituție de învățământ a acordat până acum atestat sau diplomă cuiva că are aptitudini sau talent în a scrie poezii? Dacă a dat, vă rog să-mi arătați în ce bază a făcut-o. Documentul respectiv face dovada că posesorul său a scris în viața lui măcar un grupaj de poezii prin care să poată dovedi că are talent în acest sens? Sau doar își dă cu părerea, profitând de poziția sa legată de studii și funcții fără nicio legătură cu poezia, spre a fi acceptat și numit critic literar la secțiunea poezie?

Dacă așa merg treburile, atunci și badea Gheorghe ciobanul, fără nicio clasă, care stă rezemat în bâtă lângă oi pe marginea pășunii — ca să nu intre în holdă la lelea Floarea să-i mănânce porumbul —, poate fi numit critic literar dacă își spune o părere, în mai puține sau mai multe propoziții, despre creația cuiva pe linie de poezie. Însă aici trebuie analizat cazul: își spune badea Gheorghe părerea ca unul care are talent pentru a scrie poezii și care are la activ o creație în acest sens, sau își dă cu părerea doar ca să se bage și el în seamă pe lângă scriitori? La ce unitate de învățământ poate veni profesorul să-ți aducă pe ciornă sau pe tavă talentul în a scrie poezii? Nu există așa ceva. Dacă ar exista, atunci toți absolvenții de facultăți s-ar declara poeți. Asta nu înseamnă că nu sunt profesori, medici sau preoți care scriu poezii; însă muza nu vine de la oameni, vine de la Dumnezeu, direct în gândul scriitorului, nu prin intermediari.

Dacă eu aș spune despre un cadru medical așa: „Domnule doctor, sunteți un chirurg de un înalt profesionalism”, ce ar spune medicul respectiv legat de afirmația mea? Sigur va spune doar un simplu „mulțumesc”. Însă în sinea sa va gândi că aceste vorbe vin de la cineva care, momentan, nici măcar nu ar ști să se panseze în mod corespunzător la un deget în cazul în care s-ar accidenta, chiar dacă eu mă numesc specialist în alt domeniu. Deci părerea mea este venită ca ceva aflat doar din auzite, nu de la un specialist în domeniul medical.

În fond, orice părere poate fi acceptată dacă este spusă în spiritul adevărului. Totuși, concret, nu orice părere poate fi avizată, ci doar cea care vine de la cineva remarcat printr-o prestanță anume în domeniu, care a dovedit atât pe cale orală, cât și practic, faptul că a realizat ceva în domeniul respectiv, nu doar opinii. În fond, domnule, îți accept părerea deoarece este în concordanță cu adevărul, însă dacă te numești critic legat de o anumită secțiune literară, dovedește prin fapte concrete, prin ceva ce ai realizat, că ai habar și dumneata la ce faci referire. Arată că ai realizat ceva în acest sens, altfel ești doar un părerolog anume, între nenumărații părerologi care se bagă în seamă fără să aibă talent, indiferent ce funcții și studii ai în alte împrejurări.

Stimați domni, întrebările de mai sus le-a pus cineva care este autor a 12 volume de poezii din care au fost publicate peste 120 poezii în unele reviste de prestigiu, cum ar fi: Argeș, Actualitatea literară, Banchetul, Boem@, Caiete Silvane, Convorbiri literare, Caligraf, Hyperion (Botoșani), Contact internațional, Expres cultural, Familia, Impact, Litere, Lumină lină, Mișcarea literară, Oltart, Plumb, Poezia, Spații culturale, Spania literară, Sintagme literare, Feed Back, Neuma, Nord literar, Zenit 22, Regal literar, Agora literară, NapocaNews, Vâlcea literară, Literatura de azi, Observatorul, Vatra veche, Luceafărul etc. Adică de la subsemnatul.

Inspirație fructuoasă vă doresc tuturor zi de zi!

Vasile Dan MARCHIȘ

poet, eseist, publicist, fondatorul revistei Sintagme codrene