Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » COPACUL CARE A RODIT… AMINTIRI… autor Anna-Nora Rotaru-Papadimitriou

COPACUL CARE A RODIT… AMINTIRI… autor Anna-Nora Rotaru-Papadimitriou

 

COPACUL CARE A RODIT… AMINTIRI…
#AnnaNoraRotaru – autor

În grădina sufletului meu, timid mi-a răsărit un firicel,
Sub raza cald-a soarelui de toamnă, ca o mângâiere…
Tot mai vânjos creștea, și eu cu el odată… un copăcel,
Cu fiecare an, crengile întinzând spre cer, mai măricel,
Fremătând frunzulițele pe ram, sub a zefirului mlădiere,
În primăveri, trezite la noua Înviere…

Crescui și eu, crescu și el, cu-adâncă-n humă rădăcină,
Rodind fructe-amintiri, cu gust de joacă, glasuri inocente…
Tot mai falnic se-nălța spre cer sorbind a soarelui lumină,
Pe scoarță scrijeliții anii păstrând, bucurii, răni pe tulpină,
Din trecut, fuior de-amintiri, cu dulci și-amare sentimente,
Unele mai triste și-altele ardente…

La cele dulci, deseori mă reîntorc, să le mai gust aș vrea,
Să-mi reamintesc pe toatele, ce le-am trăit cândva, odată…
Păstrat-au voci, dragi chipuri, chiar de-amintirea lor durea,
Dar căutam pe-acel firav copil, oricât sufletul îmi suferea
Și, pe cele-amare, cu zile cenușii, lăsam pe ram de-ndată,
Să se usuce, să nu le gust vreodată…

Trecură anii în vârtej… și, multe fructe-a mai rodit copacul…
Se-aplecară crengile-i de roade pline, aproape la pământ…
Azi, un bătrân, la poale îi stătu, să-și tragă sufletul, săracul,
Înconvoiat de ani sărmanul, atingându-l și pe dânsul veacul,
Cu ochii rătăciți, privind spre nicăieri, făr-a spune un cuvânt,
Uitând de-i om, copac sau frunză-n vânt…

Din frunziș, un mic fruct-amintire îi căzu copacului din ram,
Er-al copilăriei fruct, c-o duioasă, blândă voce, o mângâiere…
Bătrânul de acum, poartă-n el copilul de-altădată… eu eram,
Eu și copăcelul, împreună am crescut, amintiri ne depănam…
Azi, din adânc somnul uitării, apăru bătrânului, ca scânteiere,
Chip drag din neant să-l cheme, întinzându-i mâna ca adiere,
Cu vocea-i ce-o știa din fașă, dulce ca de miere…
Ooo, șopti bătrânul… MAMĂ… te-așteptam…

_________________NORA ___________________
versuri din vol 10 __ „Peregrin tăcut prin timp” __

Facebooktwitterby feather

Parerea ta...

You must be logged in to post a comment.