100 ani de la nașterea compozitorului german Hans-Werner Henze

                                         (1926-2012)

S-a născut la 1 iulie 1926, în orașul Gütersloh din Germania, fiind primul copil din cei șase a unei familii de învățători. La vârsta de 12 ani compune primele piese pentru pian.  Cariera sa de compozitor i-a amploare după al doilea razboi mondial în 1946 la Cursurile de Vară pentru muzică nouă din orașul Darmstadt, unde și mulți compozitori români ai timpului au luat parte (Miriam Marbe, ȘtefanNiculescu, Violeta Dinescu și alții ). Prima sa lucrare cu care debutează este un Concert cameral pentru Flaut și Pian solo cu orchestră de coarde concepută în patru părți: Preludiu, Nocturnă, Intermezzo și Finale. Această lucrare este cântată în primă audiție chiar în orașul Darmstadt la Castelul Kranichstein. Tot în acest an mai compune și o Sonată pentru vioară și pian cu teme frumoase rapsodice.

In anul 1950 Hans-Werner Henze călătorește în mai multe țări căutându-și stilul compozitional, fiind atras cel mai mult de Italia unde se și stabilește, în orășelul Montepulciano în regiunea Toscanei (1953), până la sfârșitul vieții. Așa cum fiecare artist își face o imagine despre lucrurile înconjurătoare și Hans-Werner Henze își creează o lume a lui propie denumindu-și  muzica „impură“.

Despre Henze s-a scris în fel și chip, ca fiind un copil teribil, un nonconformist cu mult talent, un singuratic; mai apoi un cameleon,ceea ce a făcut ca Henze să fie de multe ori în centrul unor scandaluri din viața muzicală germană. Dar Henze da răspunsul astfel: „știința este o atitudine, însă în artă nu trebuie să fie așa. În artă este la fel ca în viață, omul are o mare dorință de siguranță și de evadare din singuratate. De aceia, muzica nu poate fi scrisă în GRUP, ci doar în izolare, în căutări solitare de a scăpa de conformism. La întrebarea unde suntem noi azi?!, se poate răspunde într-un singur fel: noi suntem cu toții pe acest pământ, dar fiecare în alt loc, numai pentru sine, pentru el însuși/singur!“   

    Desigur și Henze, ca și mulți alți artiști dinaintea lui își caută “eul“ său interior. Aici pot da exemplu pe George Enescu care nu se sfiește nici el a-și dezvălui filiațiile sale prin fiecare lucrare manifestându-și bogația interoară. Și Henze ca și Enescu și-a propus propria gramatică muzicală , cu rigurozitatea de abstracție serială modelată în interiorul muzicii, dar ș încarcată afectiv. Ascultând lucrările lui Hans-Werner Henze observăm că totul se menține într-o stare de plutire, bine echilibrată, care are loc  într-o stare activă dar și pasivă.  Compozițiile lui sunt rezultatul unor profunde meditații despre lume și viață, dorind mereu să scrie despre oameni și pentru oameni.  De aceea el a fost fascinat mereu și de literatură lucrând cu scriitori pentru operele lui scenice spanând într-un interviu: „Lucrez cu mare plăcere cu striitori, cu autori dramatici, cu literați și cu poeți. Ei sunt creatori din fantasticul domeniu al limbii. Am fost întotdeauna fascinat de schimbul de idei dintre compozitor și scriitorul care știe că ceea ce așterne el pe hârtie va fi pus pe muzică și va putea fi ascultat într-o zi ca un cântec.“

Hans-Werner Henze a compus în toate  genurile muzicale, drumul lui fiind marcat de multe încercări, unele reușite altele nereușite, ajungand să fie totuși un artist apreciat și desăvârșit prin lărgirea limbajul său muzical, a sferei de inspirație și a materialelor de lucru după modelul lui specific: musica impura, prin care el arată că respinge „muzica pură“.

Articol de Dr. Prof. Corina Kiss

Duesseldorf  – Germany. – 2026

by

Referinţă Bibliografică

Corina Ungureanu Kiss: 100 ani de la nașterea compozitorului german Hans-Werner Henze/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 26 august 2026