„CORUL ROBILOR”… LA UNISON…
                 #AnnaNoraRotaru – autor

Mi-s gândurile pustiite și cuvintele îmi par străine…
Pășim prin viața asta, ca pe coridoarele unui azil,
Cu coșcoviți pereți, plini de mucegai, săli în ruine,
Pe unde-orbecăiesc mulțimile, cu jalnice destine,
Goliciunea Nimicului frământându-ne mintea senil,
Dement, amnezic și mintal debil…

Târâim trupurile gârboave, cu poverile-mbrăcate,
Prin cotloane bâjbâind, să ne găsim poate o ușă…
Prin altă lume să ne ducă, fără umbre încarnate
Că, pe aici unde suntem, ni-s rosturile terminate,
Înfrânți, sub jugul existenței între omidă și căpușă,
Cu negru sânge și-n urmă-ne cenușă…

Fără vreo rază de lumină, pe coridoare reci, tăcute,
Cărăm nimicnicimea, poate să ieșim din păienjeniș…
Dar tot cădem din lac în puț, prin băltoacele stătute,
Ștergându-ne sudoarea frunții pe pleoapele zăcute,
De teama morții hăituiți și-ochiade aruncând pieziș
Că, poate-om găsi-un sălaș, acoperiș…

Ce să mai speri pe-aici simțind că lupți zadarnic,
Parcă cu morile de vânt, ce se-nvârtesc prin viduri?
Nici nu mai poți să fii stapân pe viața ta și paznic,
Purtat spre-adâncuri de talazul furtunilor, năvalnic,
Izbit de netede și-alunecoase stânci, înalte ziduri,
Noi, sărmani copii cu-albe plete, riduri…

Și-așa, încet, muri-vom necunoscători, necunoscuți,
Pășind agale, împovărați, cu pasul târâit și monoton…
Începutul nu ne știm, capătul, din Iad sau Rai căzuți,
În neștire orbecăind, pe căi pustii, cu ochi goi, tăcuți,
De parcă am fi, după lupte grele, împrăștiat batalion,
Fredonând „Corul robilor”… la unison…

_______________ NORA _______________
versuri din vol. 10 __ „Gânduri pe malul tăcerii” __

by

Referinţă Bibliografică

„CORUL ROBILOR”… LA UNISON… autor Anna-Nora Rotaru-Papadimitriou/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 19 martie 2026