Aflăm refugii la capăt de lume
Și nimeni ca noi să nu mai fie,
Alții să fim, să nu avem nume;
Ce va urma, să nu se mai știe.
Mă știi doar tu și mi-e de-ajuns,
Te știu doar eu și îmi ajunge,
Când Domnul, mirul cununii ne-a pus
Suntem izvorul aceluiași sânge!
Și ne e destul să știm numai noi,
Că vechile vise le-om împlini
Și neștiuți de toți, doar amândoi
Ce nu am fost, putem deveni.
C-am fost două umbre necunoscute
De stele triste, noaptea pe cer,
Iar azi când luna stă să ne-asculte,
Vecie durăm, din efemer!
– – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – –
Acum, când avem o lume a noastră,
Lină, pură și fără de vină
Aducem cu noi din zarea albastră
Un înger suav, ce e lumină!
13 iul. 2019
București


