HORE DE METAFORE

Ideea

Clepsidrele timpului sunt sparte!

Ici-colo, vezi minute ghemuite

În ungherele tăcerii din cetate

Mâncând porții cu grijă drămuite,

Să le mai ajungă preț de-o moarte…

Culeg în palmă fulgi de cenușă

Care dansează frenetic în văzduh.

Deodată, se deschide tainic o ușă

Prin care trece hieraticu-mi duh.

Libertatea mi-e ca o mănușă

Cu care scot din cuptorul vieții

Cele mai minunate diamante,

Pe care le-ofer, în tihna dimineții,

Celei mai focoase dintre amante:

Ideea, ce-o râvnesc toți poeții!

Cerul

Puțini mai știu să privească Cerul!…

În câmpia nopții se leagănă-n vânt

Mii de lanuri de stele, iar Creatorul

Rodul bogat mi-l închide în cuvânt,

Păzindu-l strașnic ca ienicerul…

Parfumul buchetului de taine

Devine oglinda Sinelui divin,

Iar razele Selenei, de farmec pline,

Dezmiardă, prin aerul diamantin,

Corolele unor vise faine.

Arbori seculari înalță rugă,

Cu crengile făcându-și al crucii semn,

Iar nădejdea înoată ca o păstrugă

Prin marea destinului… În mod solemn,

Cerul și Pământul se conjugă…

Eroii

Dragostea se încăpățânează

Să-și caute eroii-n lumea largă,

Cu inima lor întotdeauna trează…

Astăzi, soarele, cu lumina-i șargă,

Nechează de cerul tot vibrează,

Iar nourii, înspăimântați grăjdari,

Se-mprăștie cu toții care-ncotro,

Până-și fac apariția eroii legendari,

(Purtând pe creștete câte-un sombrero)

De taine absolute năvodari,

Și taie grabnic nodul gordian

Al realității imediate;

Ei luptă ca un mare zeu olimpian,

Lăsând lumii în falnice diate

Un ideal în fiecare an.

Germinația cuvintelor

Tăcerea mi se prelinge leneș

Printre degete ca lava fierbinte

A inimii, iar gândurile dau iureș

Spre ultimele zări necucerite,

Nedând nicicum în bătălie greș.

Cuvintele germinează veșnic

Rodind mii de sensuri profunde

Care luminează-n lume ca un sfeșnic

Scăldarea, într-ale timpului unde,

A adevărului feciorelnic.

Misterul luminii celei dintâi

Ce s-a revărsat inopinat în jur

Este precum o rocă din munții Gutâi

Sau un vis care tainic prinde contur.

Clipă dragă, te rog să mai rămâi!…

Autumnală

A venit toamna… Sufletu-i sălaș

Al tainelor bogate, roditoare…

Călătorește Soarele, fantast vâslaș,

Pe râul cerului (de la izvoare

Până la vărsare)  iavaș-iavaș…

A venit toamna… Cuget și prefac

Vademecumul vieții viitoare…

Luna va fi mâncată de un vârcolac

În ajun de magică sărbătoare

Celebrată pe plaiul traco-dac…

A venit toamna… Este iar vremea

Împlinirii marilor idealuri…

Astăzi, Credința, Nădejdea și Dragostea

Dansează ca flăcările pe dealuri

Și crește înmiit puterea mea…

Poeta vates

Călător prin lumi misterioase

E poetul, refăcând legătura

Harică dintre om și Tine, Hristoase!

Răul va pieri înecat cu ura,

Ăl mai grabnic, cum scrie-n irmoase…

Negreșit că, întâlnind în calea-i

Endemice maladii duhovnicești

Și numeroase malefice piedici, ai

Trăi cu impresia că, în acești

Enclitici ani, el ar fi singur, ai?

Victoria va fi absolută,

Irumpând din dragostea cea divină,

Suprema forță și-a timpului volută;

Universul întreg o să devină

Lacrimă de bucurie mută!

Războiul

Războiul mondial a început

Fără să vrem și fără să-nțelegem.

Este unul psihologic, mortal, tăcut

Și-n linia întâi cu toții ne aflăm,

Neavându-ne decât pe noi ca scut

Și, ah, mințile noastre lucide…

Nu aruncați câinilor cele sfinte!

Pe om și lipsa de credință-l ucide.

Altminteri, viața merge înainte.

Țineți minte! Suntem ce-om decide!

Sau cum spune-o vorbă țărănească:

Leneșul e ca ursu-n vizuină.

De vor sta oamenii, fără să muncească,

Economia fi-va în ruină

Și-apoi criza o să se-adâncească…

© Cristian Gabriel Moraru

by

Referinţă Bibliografică

CRISTIAN GABRIEL MORARU: Hore de metafore/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 7 iunie 2020