HORE DE METAFORE
Ideea
Clepsidrele timpului sunt sparte!
Ici-colo, vezi minute ghemuite
În ungherele tăcerii din cetate
Mâncând porții cu grijă drămuite,
Să le mai ajungă preț de-o moarte…
Culeg în palmă fulgi de cenușă
Care dansează frenetic în văzduh.
Deodată, se deschide tainic o ușă
Prin care trece hieraticu-mi duh.
Libertatea mi-e ca o mănușă
Cu care scot din cuptorul vieții
Cele mai minunate diamante,
Pe care le-ofer, în tihna dimineții,
Celei mai focoase dintre amante:
Ideea, ce-o râvnesc toți poeții!
Cerul
Puțini mai știu să privească Cerul!…
În câmpia nopții se leagănă-n vânt
Mii de lanuri de stele, iar Creatorul
Rodul bogat mi-l închide în cuvânt,
Păzindu-l strașnic ca ienicerul…
Parfumul buchetului de taine
Devine oglinda Sinelui divin,
Iar razele Selenei, de farmec pline,
Dezmiardă, prin aerul diamantin,
Corolele unor vise faine.
Arbori seculari înalță rugă,
Cu crengile făcându-și al crucii semn,
Iar nădejdea înoată ca o păstrugă
Prin marea destinului… În mod solemn,
Cerul și Pământul se conjugă…
Eroii
Dragostea se încăpățânează
Să-și caute eroii-n lumea largă,
Cu inima lor întotdeauna trează…
Astăzi, soarele, cu lumina-i șargă,
Nechează de cerul tot vibrează,
Iar nourii, înspăimântați grăjdari,
Se-mprăștie cu toții care-ncotro,
Până-și fac apariția eroii legendari,
(Purtând pe creștete câte-un sombrero)
De taine absolute năvodari,
Și taie grabnic nodul gordian
Al realității imediate;
Ei luptă ca un mare zeu olimpian,
Lăsând lumii în falnice diate
Un ideal în fiecare an.
Germinația cuvintelor
Tăcerea mi se prelinge leneș
Printre degete ca lava fierbinte
A inimii, iar gândurile dau iureș
Spre ultimele zări necucerite,
Nedând nicicum în bătălie greș.
Cuvintele germinează veșnic
Rodind mii de sensuri profunde
Care luminează-n lume ca un sfeșnic
Scăldarea, într-ale timpului unde,
A adevărului feciorelnic.
Misterul luminii celei dintâi
Ce s-a revărsat inopinat în jur
Este precum o rocă din munții Gutâi
Sau un vis care tainic prinde contur.
Clipă dragă, te rog să mai rămâi!…
Autumnală
A venit toamna… Sufletu-i sălaș
Al tainelor bogate, roditoare…
Călătorește Soarele, fantast vâslaș,
Pe râul cerului (de la izvoare
Până la vărsare) iavaș-iavaș…
A venit toamna… Cuget și prefac
Vademecumul vieții viitoare…
Luna va fi mâncată de un vârcolac
În ajun de magică sărbătoare
Celebrată pe plaiul traco-dac…
A venit toamna… Este iar vremea
Împlinirii marilor idealuri…
Astăzi, Credința, Nădejdea și Dragostea
Dansează ca flăcările pe dealuri
Și crește înmiit puterea mea…
Poeta vates
Călător prin lumi misterioase
E poetul, refăcând legătura
Harică dintre om și Tine, Hristoase!
Răul va pieri înecat cu ura,
Ăl mai grabnic, cum scrie-n irmoase…
Negreșit că, întâlnind în calea-i
Endemice maladii duhovnicești
Și numeroase malefice piedici, ai
Trăi cu impresia că, în acești
Enclitici ani, el ar fi singur, ai?
Victoria va fi absolută,
Irumpând din dragostea cea divină,
Suprema forță și-a timpului volută;
Universul întreg o să devină
Lacrimă de bucurie mută!
Războiul
Războiul mondial a început
Fără să vrem și fără să-nțelegem.
Este unul psihologic, mortal, tăcut
Și-n linia întâi cu toții ne aflăm,
Neavându-ne decât pe noi ca scut
Și, ah, mințile noastre lucide…
Nu aruncați câinilor cele sfinte!
Pe om și lipsa de credință-l ucide.
Altminteri, viața merge înainte.
Țineți minte! Suntem ce-om decide!
Sau cum spune-o vorbă țărănească:
Leneșul e ca ursu-n vizuină.
De vor sta oamenii, fără să muncească,
Economia fi-va în ruină
Și-apoi criza o să se-adâncească…
© Cristian Gabriel Moraru


