IMNURI DE SLAVĂ
IMNUL BUCURIEI
Deprins cu bucuria fără seamăn,
În viață nimic nu mă poate întrista,
Iar visul, ca pe-o brățară de mărgean,
Mi-l poartă Divinitatea la mâna Sa.
Acum, am nevoie de-o bucurie
Nouă, care s-o întreacă pe cea veche,
De cerul — de culoare azurie —
Să lipesc înrobitor a mea ureche
Și s-ascult musica universalis
Maiestuos intonată de când îi lumea,
Deșteptând în mine acel catharsis,
Pe care să nu-l estompeze vremea.
În mine-i loc numai pentru bucurii.
E sufletu-mi mai vast decât palatul
Cel mai măreț, ce l-ar putea construi
Vreun împărat vreodată, și-ar fi loc destul
Să mai încapă fericirea toată
Din care mă-mpărtășesc întotdeauna.
Repede se-nvârte a vremii roată
Și o viață are omul, numai una!
De-aceea, vreau o nouă bucurie
Care să-mi sporească focul din privire,
Din lira-mi veselă, cu măiestrie,
Să-ți cânt, Preasfinte, noi imnuri de slăvire…
Imn de slavă spre Maica Domnului
Slăvimu-te pe tine, Marie, Cea pururi Fecioară,
Lăstar răsărit din rădăcina regelui David!
Până și marea, de la vărsare pân’ la izvoară,
Îți face plecăciune, cu valurile, în chip fervid!
Slăvimu-te pe tine, Marie, Cea plină de harul
Lui Dumnezeu, celui drept și milostiv pururea-n veac,
Și ne izbăvește pe noi, credincioșii, de tâlharul
Ce ne-amenință întruna, diavolul cel fără leac!
Slăvimu-te pe tine, Marie, ca Mijlocitoare
Înaintea lui Dumnezeu pentru noi, păcătoșii,
Căci Tu ești binecuvântata, preasfânta Născătoare
De Dumnezeu și-n credință întărești proistoșii!
Slăvimu-te pe tine, Marie, căci la Tine găsim
Nădejdea Mântuirii, Cea care ești mai cinstită,
Mai revărsătoare de-nțelepciune ca un heruvim
Și, decât oricare serafim, cu mult mai mărită!
Slăvimu-te pe tine, Marie, Crăiasa Cerului,
Căci ești sfânt izvor de bunătate și de blândețe,
Și rugămu-te la Tine să ne-arăți Calea Domnului,
Dătătoare de viață veșnică și frumusețe!
Slăvimu-te pe tine, Marie, Cea Ocrotitoare,
Plină de smerenie și cu mult Îndurătoare!
Neasemuită-n lume și de oameni Iubitoare,
Tu ești în fiecare zi motiv de sărbătoare!
Imn schimnic
Noapte-nstelată. Duhul Domnului străbate
Lunga și sublima mea singurătate.
Din când în când, face câte un tainic popas
La umbra unui miracol — preț de un ceas —
Și mă-nvăluie cu bunătatea lui toată,
Îngerii strângându-se-n jurul meu roată
Ca să mă apere de răul dând târcoale
Sub forma unor griji, necazuri sau boale.
Cu aripile lor întinse, mă apără
De dragonul roșu, ce scântei scapără
Înspre mine, voind să mă anihileze,
Dar și păgânii or să se creștineze…
Cu Tine, Doamne, nu mi-este teamă de nimic,
De aceea, osanale eu Îți ridic.
Ești izvorul și rodul oricărei bucurii
Și blazonul smaraldin al armurii…
Întru slava Ta, Doamne, toate le făuresc,
Căci Tu ești tăria neamului românesc…
© Cristian Gabriel Moraru
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..