Invitație la altruism
Să faci bine dezinteresat este expresia la auzul căreia mai toți ipochimenii din ziua de azi strâmbă din nas. Ce vorbă e asta? Cum să ajut pe cineva fără să trag niciun folos? sau Bine, bine, te ajut, dar mie ce îmi iese la afacere, prietene? sunt reacțiile cele mai des întâlnite la contemporani.
Sunt de părere că în societatea noastră secularizată, care și-a pierdut în chip tragic busola morală, este nevoie de întoarcerea la dreapta credință și de redobândirea acelui set de valori pe care creștinismul l-a propus acum două mii de ani, producând schimbarea la față a omenirii.
Acum mai mult decât oricând, trebuie să dăm dovadă că în noi, oamenii, mai există o fărâmă de bunătate, că sufletele noastre, primite în dar de la Sfântul Duh, pot să fie în continuare oglinzile în care Dumnezeu să se poată privi zilnic în toată splendoarea slavei Sale.
Poate sună desuet, dar ce poate fi mai frumos decât să trăiești o viață întru și pentru Dumnezeu? Ce poate fi mai frumos decât să prețuiești viața și sănătatea ca daruri ale lui Dumnezeu pentru tine? Ce poate fi mai frumos decât să fii cinstit cu semenii tăi și să te poți privi cu ei în ochi fără să te rușinezi? Ce poate fi mai frumos decât să-ți cinstești părinții ca să poți trăi mulți ani și în chip plăcut înaintea lui Dumnezeu? Ce poate fi mai frumos decât să culegi roadele muncii tale fără să râvnești la bunurile altuia? Ce poate fi mai frumos decât să-ți iubești aproapele ca pe tine însuți așa cum ne-a îndemnat Mântuitorul nostru Iisus Hristos?
Ori, noi, oamenii, de mii de ani hulim numele Domnului PreaÎnalt, ne ucidem și ne sfâșiem între noi, persecutăm și încercăm să distrugem familia creștină prin mijloace care mai de care mai perverse, ducem războaie, mințim, furăm, fornicăm, nu avem disciplina muncii, nu avem respect pentru munca cinstită și pentru meritele semenilor și mai ales nu sărim niciodată în ajutorul celor de lângă noi atunci când sunt la ananghie. Ori toate aceste lucruri făcute în urma pervertirii naturii noastre nu fac altceva decât să producă disoluția societății, să conducă la efecte nedorite precum învrăjbirea oamenilor, la triumful răului, chiar dacă temporar, pe acest pământ.
Dacă ne uităm numai la ultimele două secole din istoria omenirii, mai precis de la Revoluția franceză încoace, observăm crasa obnubilare a spiritului public (mai ales în Occidentul care a proclamat moartea lui Dumnezeu), exacerbarea luptei împotriva valorilor creștine și persecutarea creștinilor.
Să ne gândim doar la secolul al XX-lea care a produs două ideologii politice, fascismul și comunismul, care au fost practic mâna dreaptă și mâna stângă ale Anticristului, producând două războaie mondiale care au adus atâta suferință și moarte, respectiv regimuri dictatoriale care au avut drept scop suprem anularea drepturilor și libertăților fundamentale ale individului, încercând să-l depersonalizeze…
Mitul omului nou despre care s-a făcut atâta vâlvă în secolul trecut traducea în fapt nevoia de a-l reeduca pe om după chipul și asemănarea ideologiei de partid, de a-l transforma pe om într-o marionetă pe care să o joace il puparo în fel și chip, după bunul său plac.
Așadar, fără responsabilitate și implicarea în viața cetății, riscăm să ne trezim striviți de tăvălugul istoriei. E timpul să luăm atitudine față de toate erorile și ororile din lumea în care trăim, să ne salvgardăm chipul moral și natura divină din noi! Și, mai presus de toate, într-o lume în care răul proliferează, fiți buni, fiți altruiști, căci nu vă costă nimic! Vorba ceea din bătrâni: De omul bun și de vreme bună nu te mai saturi!
Și țineți minte: ortodoxia, adică dreapta credință, este moartă fără ortopraxie, adică fără săvârșirea de fapte bune! Dumnezeu să ne binecuvânteze și să ne ocrotească pe toți!
© Cristian Gabriel Moraru
by