De la mate-fizică la meta-fizică pornind de la Sfântul Dionisie dobrogeanul

Potrivit Inteligenței Artificiale de la Google cele mai remarcabile idei filosofice sunt cele legate de idealismul transcendental al lui Kant, care l-a inspirat și pe Mihai Eminescu, „Cogito ergo sum” a lui Descartes – adoptat în scrierile sale de Camil Petrescu dar contestat de Lucian Blaga precum și existențialismul lui Sarte prezent în curentul românesc al „Trăirismului” anilor ’30 dar și la generația pre-dizidentă a anilor ’60-’70: Marin Preda (Cel mai iubit dintre pământeni), Augustin Buzura (Absenții, Fețele tăcerii), Nicolae Breban (Animale bolnave, Bunavestire) sau Ștefan Bănulescu (Cartea Milionarului).
Ca paranteză, nimicnicia umană din viziunea lui Arthur Schopenhauer (pilon ideatic și el pentru Mihai Eminescu) și din viziunea lui Emil Cioran nu e considerată de Google IA printre cele mai relevante idei filosofice și, bineînțeles, nici vorbă de marxismul care proiecta omul ca o simplă albină în stupină.
Dar e de înțeles dacă unora nu li se pare din cale afară de spectaculoasă filosofia laică, reductibilă deseori la chestiuni de etică și morală.
În schimb, lucrurile au potențialul de a deveni mult mai interesante dacă încercăm să introducem în scenă metafizica.
De pildă, filosoful și matematicianul René Descartes a fost într-atât de încântat de descoperirea principiului său „Cogito ergo sum” încât a întocmit, pe baza lui, și un fel de demonstrație a existenței lui Dumnezeu. Și putem nota o întreagă serie de matematicieni a căror ambiție s-a ridicat efectiv spre cele mai înalte sfere.
Logicianul Kurt Gödel a formulat o demonstrație ontologică pentru existența lui Dumnezeu folosind logica modală, adică o ramură a logicii care operează cu concepte precum „posibil” și „necesar”, adaptând ideile clasice ale lui Anselm de Canterbury și Gottfried Leibniz. Chiar și numele descoperitorul numărului transcendent „e”, Leonhard Euler, este legat de o demonstrație anecdotică, de la curtea țarinei Rusiei, a existenței lui Dumnezeu.
Gottfried Wilhelm Leibniz, co-inventator al calculului diferențial și integral, a perfecționat argumentul ontologic al lui René Descartes. El a folosit principiul rațiunii suficiente, afirmând că pentru orice fapt existent trebuie să existe o explicație suficientă pentru care lucrurile stau așa și nu altfel. Prin urmare, universul are nevoie de o cauză primară, necesară și perfectă, pe care o identifică cu Dumnezeu.
Pariul lui Blaise Pascal, deși nu este o demonstrație directă a existenței lui Dumnezeu, este o aplicare a teoriei jocurilor și a probabilităților pentru a demonstra că este mai rațional să crezi în Dumnezeu decât să nu crezi. Argumentul lui Pascal este că, din punct de vedere matematic, câștigul potențial al credinței (viața veșnică) este infinit, în timp ce riscul pierderii este minim. „Matematica este limbajul lui Dumnezeu”, spunea astronomul Galileo Galilei. Iar fizicianul Paul Dirac (1902–1984), laureat al Premiului Nobel, a spus adesea că „Dumnezeu a folosit o Matematică frumoasă pentru a crea lumea” iar într-un articol publicat în Scientific American observa că „Dumnezeu este un matematician de un nivel foarte înalt și a folosit o matematică extrem de avansată în construirea universului”.
Imaginea acestui articol este un tablou al pictorului William Blake, reflectând o personificare a divinității înzestrate cu un compas.
Din spațiul românesc, deși nu foarte cunoscut, Sfântul Dionisie cel Smerit, care a trăit în secolul VI în Dobrogea istorică, este considerat de unii străbunicul cultural și spiritual al românilor. Astronom și matematician, Dionisie cel Smerit este inventatorul erei creștine, adică a sistemului de numărare a anilor de la Nașterea lui Hristos – Anno Domini. În plus, Sfântul Dionisie a mai calculat și calendarul pascal, de stabilire a zilelor Paștelui, utilizând reguli matematice și astronomice avansate pentru acea epocă.
Dar avem și de dată mai recentă matematicieni de calibru cu credință creștină: Caius Iacob (1912–1992), geometrul Gheorghe Țițeica (1873–1939), academicianul Nicolae Popescu (1937–2010) sau Daniel Onofrei (contemporan): profesor român de matematică la Universitatea din Houston (SUA), recunoscut în spațiul public pentru eseurile și prelegerile sale în care explorează intersecția dintre matematică, știință și credința creștină.
Sigur că celor care rezonează cu teologia, aceasta le este inspirantă în mod intrinsec, natural.
Dar și pentru sceptici, un teolog precum Karl Heim, văzut de unii pe aceiași scară de magnitudine intelectuală ca și Max Planck și Einstein, a încercat, menajând intelectul celor oarecum liber-cugetători, să le dea speranță sau viziune cu o divinitate mai depersonalizată, paralelă cu lumea noastră. Un ideal suprem spre care tindem, la care ne putem raporta și care să ne dea un supra-sens în viață. Deci ideea lui Karl Heim e una demnă de menționat.
Mai cu seamă că o similaritate între psihologie și fizica fundamentală a fost susținută de o serie de fizicieni de prim rang, îndeosebi de Wolfgang Pauli – câștigător de Premiu Nobel, Niels Bohr, inspirat de psihologul William James, sau Gustav Fechner, fondatorul psihofizicii.
O asemănare dură între psihologia sau filosofia pur atee și fizica atee este că ambele eșuează în încercarea de a răspunde la întrebări primordiale.
Astfel, filosofia laică nu poate oferi un sens universal al vieții, după cum au afirmat și gânditori precum Albert Camus, Schopenhauer, Nietzsche, Cioran și alții.
La fel, fizica fundamentală e de peste o jumătate de secol în căutarea așa numitei TOE, Theory of Everything, adică teoria care să rezolve conflictul abrupt dintre marile ramuri ale fizicii: fizica relativistă și mecanica cuantică. Speranțele față de TOE rămân totuși de așa dimensiune încât sunt voci care afirmă că TOE ar avea potențial de întărire, de consolidare a fundamentului comun al religiilor, de revelare a numitorului comun al marilor religii.
Poate că TOE va fi soluționată în câteva decenii sau chiar ani, sperăm chiar că și cu o contribuție a unui matematician sau fizician român.
Dar până atunci nu ne rămâne decât să ne întrebăm dacă TOE are potențialul de a revela metafizicul, cum ar putea arăta așa ceva?
Și am putea încerca, bunăoară, să-i întrezărim o proiecție filosofică prin metoda mersului invers. Adică să o considerăm rezolvată și să încercăm să o reconstituim pornind de la premisa că ar avea o relevanță pentru filosofie.
Iar aici ar putea fi de folos ipoteza teologului Karl Heim de existență a unei dimensiuni liniare, telurice, a timpului precum și a unei dimensiuni sacre a timpului.
Două articole dragi mie, publicate cu generozitate de Armonii Culturale, sunt:
https://armoniiculturale.ro/cristian-horgos-nemurirea-in-viziunea-lui-eliade-are-suport-in-spiralele-culturilor-neolitice/
https://armoniiculturale.ro/cristian-horgos-nemurirea-in-viziunea-lui-eliade-are-suport-in-spiralele-neolitice-partea-a-ii-a/
Chestionând Google IA privind conexiunea dintre Eliade și eternitatea spiralelor neolitice, răspunsul e următorul: „Da, ideea că nemurirea în viziunea lui Mircea Eliade are suport în spiralele culturii neolitice Cucuteni este plauzibilă și corectă, deoarece simbolismul spiralat al ceramicii Cucuteni, considerat de Eliade un model arhetipal al eternei reînnoiri și al timpului ciclic, este un element central în concepția sa despre mit și experiența sacră, și, implicit, despre depășirea timpului istoric către nemurire. În viziunea lui Eliade, omul savant și omul religios trăiesc în moduri diferite raportarea la timp. Omul religios, prin ritualuri și mituri, reușește să evadeze din timpul istoric, considerat stricat și deformat, și să intre în timpul mitic, un timp sacru, etern și neînceput. Spirala, prin natura sa ciclică, devine un simbol al acestei reîntoarceri la începuturi, la un timp nemuritor.”
Cu alte cuvinte, o potrivire frumoasă și onorantă cu viziunea temporală lui Karl Heim.
Și fac un act de mândrie din a nota că la un an de la publicarea în limba engleză a articolului bazat pe viziunea temporală a lui Eliade și a spiralelor culturii neolitice de Cucuteni, acest articol a rămas prima recomandare din întreaga lume la căutarea Google după cuvintele cheie „immortality spirals”. Iar o altă versiune a aceluiași articol e prima recomandare din lume la căutarea Google după cuvintele cheie „afterlife spirals”.

by

Referinţă Bibliografică

Cristian HORGOS: De la mate-fizică la meta-fizică pornind de la Sfântul Dionisie dobrogeanul/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 22 octombrie 2026