Ce-i bine, nu e bine, și iată, totuși, nu e,
Dar pricepusem bine tot ce există-n jur
În ziua-n care, ambii, spre zariști decolăm
Lăsând pe altă dat-un proiect bătut în cuie
Când fierberi mari de gânduri se-adună-n în ce visăm
În barca vieții noastre din marea amăruie
Pe valuri ce-o coboară și rareori o suie
Plutind peste adâncuri riscând să le sfidăm.
Plecam spre noi tărâmuri și tu ai stat cu mine
Ca o regină-a mării, ca fiica lui Neptun,
Țărmul venea spre noi cu splendide coline
Părând un rai exotic unde vom sta-n surghiun
Că-i plin de tril de păsări, de-euritmii divine;
Și-aici ne-aduse timpul… Mai e azi oportun?
Glen Ellyn City, 27 Nov. 2020
by