Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » Cristian Petru Bălan: GREȘEALA CE TE ÎNVAȚĂ

Cristian Petru Bălan: GREȘEALA CE TE ÎNVAȚĂ

GREȘEALA CE TE ÎNVAȚĂ

 

Când am greșit ades, am regretat tăcând,

Cu mici mustrări de cuget, dar m-am iertat curând,

Chiar dacă-adânc în suflet venea o apăsare,

O-nfrângere amară la fiece iertare…

 

Și am tăcut ca lașii în loc să chem dreptatea,

Am strâns lacrimi ascunse cum vrea intimitatea

Și le-am turnat în vene, apoi în vorbe-n șoapte,

Căci vorbele-mi păreau supreme-n loc de fapte.

 

Mă cufundam în visuri cu ziduri prea străine,

Greșind să-nalț speranța pe false mari coline

Ca inima să-mi apăr de zgomotul barbar,

Care domnea afară ca un ecou bizar.

 

Dar știu acum – greșeala-i cărare, nu-i cădere,

Și omul fără pată e-un vis, e o părere,

Acum m-accept cum sunt, cu vise mari, trezite,

Căci viața nu-i doar cântec, ci scene infinite.

 

Azi ești iubit, iar mâine ești repede uitat,

Nu cere socoteală ci iartă-i  imediat,

Apoi cere-ți și ție iertare: fii erou,

Ia totul de la capăt, crede-n iubiri din nou !

 

Căci de-ți iubești ființa, schimbi totu-n jur, cu spor

Ce schimbă hulă-n har, și lacrima în zbor !

Trăiește-te și-n spirit, cu totul, să tresalți!

Greșelile sunt lecții și-aripi să te-nalți!

 

28 iulie 2025

 

Facebooktwitterby feather