Cristian Petru Bălan:

IUBIREA DE DINCOLO DE STELE 

Când luna-și cerne raze ca ploaia de cristal,

Multe trecând prin lacrimi din ochi, clipă de clipă,

Iubirea-mi năvălește-n poeme, triumfal,

De dincolo de stele – și-n mine se-nfiripă…

Aici nu-i spațiul morții, nici dor deșert și spart,

Nici gelozii ce frâng ființe-n prăbușire,

Căci suntem doar noi doi ce dragostea și-o-mpart,

Unindu-și veșnicia sub ceru-n nesfîrșire.

– Te strâng în brațe, dragă, cu brațe de lumină,

Ca tu să-mi surâzi dulce cu chipul diafan,

Iar dragostea, ca roua din flori de pe colină,

Să ne-nflorească-n suflet pe-un splendid sfânt liman.

Nici aur, nici ispite nu pot să ne despartă,

Nici vremile să stingă al inimii altar;

Căci cel ce-ți soarbe chipul închide orice poartă

Prin care să se piardă-n al beznelor calvar.

Aici dragostea noastră e-o floare fără moarte,

Crescută-n zări senine ce nu cunosc apus,

Iar inimile noastre, prin foța lor aparte,

Cu aripi largi se-nalță mai sus – și tot mai sus !

Iar dacă-n lumea noastră mai plânge câte-o floare,

Să-i spuneți că iubirea nu moare-n asfințit;

Ea trece peste moarte, precum un zbor spre soare,

Și-aprinde-n alte ceruri un dor nemărginit.

Când veți privi luceferi în nopțile senine,

Să știți că-n raza lor un dor etern răsare.

Iubirea cea curată te cheamă și pe tine,

Să-i guști din vraja-i dulce, să-i simți a ei candoare!

13 octombrie 2026

by

Referinţă Bibliografică

Cristian Petru Bălan: IUBIREA DE DINCOLO DE STELE/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 15 octombrie 2026