Știm: zeii n-au morminte, fiind vieți nemuritoare,
La fel și Eminescu: nu-i zeu, ci Poet-Soare!
El ne-a schimbat vorbirea în raze de lumină,
Dând limbii noastre glorii și-o aură divină,
De-aceea, le spun celor ce-i caută mormântul,
Că el s-a smuls din țărnă zburând pe tot Pămăntul,
Ni s-a mutat în cuget, în sânge și-n iubire,
Și ne-a turnat cu vrajă o muzică-n vorbire!
Nu-l căutați acolo – el este-n toți Carpații,
În Plaiul Mioritic și-n suflu-ntregii nații.
Pentru că-n chin se stinse, mulți spun că-i sfânt, în cer,
Ori c-a ajuns Luceafăr, pe bolți un juvaer.
Dacă- i așa, în locul ce-l vizităm cu stimă,
Găsim doar dulci vibrații, mireasmă-n veci sublimă,
De ziua lui, din criptă-i, țâșnesc, de obicei,
Trei raze tricolore și tainice scântei…
E locul unde geniul și-mpune-a sa minune,
E zona unde-ncepe a lui dimensiune,
Căci Eminescu-i unic al națiunii Pol –
De-aceea noi românii-l avem ca sfânt simbol !
Glen Ellyn, USA – 16 sept. 2018
by