Cristian Petru Bălan
LIMBA ROMÂNĂ-I UN TEZAUR
CU RĂDĂCINILE DE AUR
(Odă limbii române)
E graiul nostru dulce născut din veacuri multe,
Din freamăt de izvoare sculptând scări lungi spre cer;
În slovele-i aprinse fierb doine dragi, tumulte,
Dar și-o filosofie cu voaluri de mister.
E limba plămădită pe-acest sfânt plai de Geea
Care-a schimbat-o-n fluviu vărsat pe-un larg ținut:
Din Dacia romană și-ntinde Odiseea
De la strămoșii noștri, până-n acest minut !
Când o rostești, se‑nalță un drum plin de-ncântare,
Și cerul se deschide ca un pridvor senin;
În ea ne‑mbracă dorul cu lacrimi multe-n zare,
Iar dorul ne preschimbă într-un popor divin.
E limba ce adună și foc, și rugăciune,
Căci pașii ei se‑ntind prin munți și văi, în zbor;
Ea este-o simfonie cu armonii-minune,
Înnobilând poporul prin ritmul ei sonor.
De-aceea Eminescu, Luceafăr rupt din soare,
Limba Română-ntreagă-a schimbat-o-n Galaxii
Cu-n univers de astre ce-s cărți nemuritoare,
Căci strofele-i sunt stele cu raze-aprinse, vii !
E limba ce adună și foc, și rugăciune,
Iar pașii ei se‑ntind din culmi pân la izvor;
În ea se‑ascunde taina ce face și impune
Un neam ce‑și poartă steaua în pieptul tuturor.
Din ea se nasc poeme senine sau amare,
Și fiecare slovă e-o floare printre stânci:
E limba ce ne cheamă spre-a inimii altare,
Să ne unească tainic prin rădăcini adânci.
E dulcea noastră limbă, ca o baladă-n seară,
Cu melos mlădios precum un cântec sfânt,
Când râde-n vers, natura din jur se înfioară,
Iar dorul își aprinde tot focu-ntr-un cuvânt…
În ea găsești și lacrimi, și șoapte de iubire,
Și-al mamei glas duios, sfios și legănat,
Simțind că nicio limbă nu are-așa menire
Ca să-și exprime dorul și focul ne-mpăcat.
.
Prin negre vremi trecuse, dar totuși niciodată
N-a fost înfrântă-n foc de zbucium ori de ani;
Ca o lumină-n noaptea adesea zbuciumată,
Și-a-mbogățit comoara plutind peste titani !
O, limbă românească ! O, sfânta noastră floare,
Jurăm să-ți proslăvim pe veci orice cuvânt !
Rămâi mereu cu noi, în veci nemuritoare,
Să-ajungi cea mai frumoasă de pe acest pământ !
14 iulie 2026

Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..