Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » Cristian Petru Bălan: LIMBA ROMÂNĂ-I UN TEZAUR CU RĂDĂCINILE DE AUR (Odă limbii române)

Cristian Petru Bălan: LIMBA ROMÂNĂ-I UN TEZAUR CU RĂDĂCINILE DE AUR (Odă limbii române)

Cristian Petru Bălan

LIMBA ROMÂNĂ-I UN TEZAUR

CU RĂDĂCINILE DE AUR

(Odă limbii române)

 

E graiul nostru dulce născut din veacuri multe,

Din freamăt de izvoare sculptând scări lungi spre cer;

În slovele-i aprinse fierb doine dragi, tumulte,

Dar și-o filosofie cu voaluri de mister.

 

E limba plămădită pe-acest sfânt plai de Geea

Care-a schimbat-o-n fluviu vărsat pe-un larg ținut:

Din Dacia romană și-ntinde Odiseea

De la strămoșii noștri, până-n acest minut !

 

Când o rostești, se‑nalță un drum plin de-ncântare,

Și cerul se deschide ca un pridvor senin;

În ea ne‑mbracă dorul cu lacrimi multe-n zare,

Iar dorul ne preschimbă într-un popor divin.

 

E limba ce adună și foc, și rugăciune,

Căci pașii ei se‑ntind prin munți și văi, în zbor;

Ea este-o simfonie cu armonii-minune,

Înnobilând poporul prin ritmul ei sonor.

 

De-aceea Eminescu, Luceafăr rupt din soare,

Limba Română-ntreagă-a schimbat-o-n Galaxii

Cu-n univers de astre ce-s cărți nemuritoare,

Căci strofele-i sunt stele cu raze-aprinse, vii !

 

E limba ce adună și foc, și rugăciune,

Iar pașii ei se‑ntind din culmi pân la izvor;

În ea se‑ascunde taina ce face și impune

Un neam ce‑și poartă steaua în pieptul tuturor.

 

Din ea se nasc poeme senine sau amare,

Și fiecare slovă e-o floare printre stânci:

E limba ce ne cheamă spre-a inimii altare,

Să ne unească tainic prin rădăcini adânci.

 

E dulcea noastră limbă, ca o baladă-n seară,

Cu melos mlădios precum un cântec sfânt,

Când râde-n vers, natura din jur se înfioară,

Iar dorul își aprinde tot focu-ntr-un cuvânt…

 

În ea găsești și lacrimi, și șoapte de iubire,

Și-al mamei glas duios, sfios și legănat,
Simțind că nicio limbă nu are-așa menire
Ca să-și exprime dorul și focul ne-mpăcat.

.

Prin negre vremi trecuse, dar totuși niciodată

N-a fost înfrântă-n foc de zbucium ori de ani;

Ca o lumină-n noaptea adesea zbuciumată,

Și-a-mbogățit comoara  plutind peste titani !

 

O, limbă românească ! O, sfânta noastră floare,

Jurăm să-ți proslăvim pe veci orice cuvânt !

Rămâi mereu cu noi, în veci nemuritoare,

Să-ajungi cea mai frumoasă de pe acest pământ !

 

14 iulie 2026

 

Facebooktwitterby feather