Cristian Petru Bălan

MICHELANGELO BUONARROTI

În inima Florenței, se naște un geniu rar,

Desăvârșirea însăși, ce-n arte era far –

Vestitul Buonarroti, cu glas plăcut de cello,

Toți îi spuneau cu stimă „signor Michelangelo”…

Din mâinile-i de aur ieșiră mari minuni,

Căci le-admirăm și astăzi, ba chiar cu plecăciuni!

Era colos în arte: desen, picturi, sculptură

Ori ca poet de seamă, dar și-n arhitectură…

Din marmură și frescă el trupuri modela,

Din preajmă sau din ceruri modelele-și afla;

Privirea sa pătrunde adânc și creatoare

Iar pensula sau dalta-i nasc vieți nemuritoare…

De’ Medici Lorenzo, un nobil cult, bogat,

Descoperindu-i geniul, cu drag l-a adoptat

Și-alături de-ai săi fii i-au pus ca să-l educe

Pe cei mai mari savanți în științe de răscruce.

Acolo, la palat, el a-nvățat pictura

Cu maestrul Ghirlandaio ce recrea natura

Prin fresce minunate ce par fotografii,

Încât admiratorii pot crede că sunt vii.

Așa azi se explică cum fostu-ncepător

Și-a depășit toți maeștri în tot ce-i creator

Astfel David ne-apare ieșind din bloc masiv

Măreț, viteaz și gol, dar ferm, imperativ!

În „Pieta” se-aude un strigăt de durere –

Privirea Mamei Sfinte ne-nalță-n alte sfere…

Cei ce pășesc sub bolta Capelei zis Sixtină

Stau fascinați de arta-i celestă și divină:

Tatăl Etern întinde înspre Adam o mână

Să-l binecvânteze pulsându-i viață-n vână…

Creația-n șir de scene o-admiri pe boltă sus

Și-i plină de simboluri frumoase de nespus !

San Pietro, domul sfânt, mândria Romei grele,

Tot el a proiectat-o să salte pân’ la stele.

În fiece detaliu, grandoarea dăinuiește

Ca simbol al iubirii ce nu se mai sfârșește.

În capitala țării inima lui s-a stins,

Dar arta sa trăiește și e de necuprins,

Căci ce-a lucrat artistul e-o jertfă cu onor

Și numele-i rămâne în veci nepieritor !

Glen Ellyn, 6 ianuarie 2025

by

Referinţă Bibliografică

Cristian Petru Bălan: MICHELANGELO BUONARROTI   / Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 7 ianuarie 2025