Cristian Petru Bălan: NU MURIM DE TOT

Nu moare cel ce-n lume mai caută-un nou drum,
Și-și poartă către zare nădejdea-naripată,
Cel care schimbă calea nu piere nicidecum,
Cât inima-i rămâne de doruri luminată.

Nu moare cel ce-aude cum cântă mii de flori,

Când vântul îi adie parfum de primăvară

Când vede-n orice rază o lume de culori,

Și-n peisaje rare descoperă-o comoară.

Nu moare cel ce-și lasă iubirea să-l cuprindă,

Deși iubirea poate să doară câteodată;

Căci focul ei ascunde o rană suferindă

Care, printr-un sărut, adesea-i vindecată…

Nu moare cel ce-și schimbă veșmintele și pasul,

Când viața îl îndeamnă spre zări necunoscute;
Ci-acel ce-și potrivește din oră-n oră ceasul,
Fugind de ghinioane prin oazele stătute.

Nu moare cel ce-și riscă averea de speranțe,

Pornind spre un liman pe marea cu furtună;
Căci visurile mari se nasc din cutezanțe,
Iar biruința vine la cei ce-o vor cunună.

Nu moare cel ce-ți cere un sprijin când îl doare,

Nici cel ce dă iubire unui străin, pe față;
Ci-acela care-și pune zăvoare la izvoare
Bârfind biruitorii, dar vai de a lui viață !

De-aceea, cât mai bate o inimă în piept,

Să nu-ți ucizi speranța sub lespezi de rutină;
Ridică-te și mergi pe drumul cel mai drept —

Căci viața e lumină când dragostea-i regină !

8 septembrie 2026

by

Referinţă Bibliografică

Cristian Petru Bălan: NU MURIM DE TOT/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 10 septembrie 2026