Cristian Petru Bălan

UN NOU IMN AL DRAGOSTEI

Cobori din cerul tainic sau urci din vreun izvor,

Tu Dragoste, regină ce-i arzi pe toți cu dor.

Tu mângâi plânsul lumii și râsul ei amar

Și  sângele ce curge în vinul din pahar…

Ești blestemată-adesea, dar sfântă-n alte dăți,

Tu frângi și mântui dorul spărgându-l în bucăți.

În tine dorm păcate și cereri de iertare,

Și-n trupul tău se naște și moarte, și visare.

Ai chip de foc și umbră, și glas de turturică,

Dar porți dureri în zâmbet, jertfiri de mucenică.

Când mângâi, salți fiorii, când pleci, totu-i pustiu

Și-n urma ta rămâne un spațiu plumburiu.

Tu ești regină-n toate, și sclavă-n orice timp,

Iar ție ți se-nchină și zeii din Olimp.

Tu porți în piept o rană ce nu se mai închide,

Și totuși ești balsamul ce uși în cer deschide.

Pe buze porți otrava și mierea de pe flori,

Și-n ochii tăi se zbate un cer cu splendizi nori.

Tu faci dintr-un sărut o rugă și o cruce,

Și-apoi din trup aprins naști vieți în vreo răscruce.

Ce-mi pasă dacă vii din rai sau din abis,

Când tu ne iei cu tine nimic din ce-ai promis!

Simt pieptul tău că-i templu și că infernu-i sfânt

Dacă mă-ngrop în tine beat de plăceri și frânt.

O, Dragoste, stăpână cu chip de muritoare,

Tu ești și rana vie, și marea vindecare.

Rămâi în noi o forță, un jar ori un destin,

Căci fără tine clipa-i timp mor ori chiar venin !

14 decembrie 2025 

by

Referinţă Bibliografică

Cristian Petru Bălan: UN NOU IMN AL DRAGOSTEI / Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 15 decembrie 2025