
Arta” olăritului datează de câteva mii de ani, chiar din epoca neoliticului, demonstrată de descoperirile arheologice din diverse zone ale planetei.
La noi, descoperirile arheologice reprezintă diferite „Culturi” cum ar fi Cucuteni sau Gumelnița. Asta demonstrează că olăritul a fost una dintre cele mai importante preocupări ale omului.
Cu timpul atât tehnica cât și decorul obiectelor ceramice au evoluat.
În urma săpăturilor arheologice pe teritoriul României au fost descoperite vase de 4000 -5000 de ani. Dacă la început erau simple treptat au apărut pe ele zgârieturi, linii etc.
La noi, olăritul a devenit o tradiție și în zilele noastre sunt organizate anual, în diferite zone ale țării, festivaluri și târguri de ceramică tradițională dar și contemporană.
Aș enumera câteva din aceste târguri:
– Târgul Ceramicii Populare Românești „Cocoșul de Hurez” de la Horezu, județul Vâlcea;
– Târgul Olarilor din Arcso (Corund) din județul Harghita;
– Târgul Național de Ceramică Tradițională „Cucuteni-5000” de la Iași;
– Târgul Internațional de Ceramică Contemporană „Caolin” din Cluj-Napoca;
– Târgul Olarilor de la Sibiu, etc
Târgul Ceramicii Populare Românești „Cocoșul de Hurez” de la Horezu, județul Vâlcea, se ține în fiecare an în prima duminică a lunii iunie la Stejari, un parc cu câțiva stejari seculari.
De fapt târgul începe de vineri și ține până duminică seara.
Anul acesta târgul „Cocoșul de Hurez” a avut loc între 5-7 iunie și ca de obicei a fost organizat de Primăria Orașului Horezu și Consiliul Județean Vâlcea.
Lângă Horezu este și un sat Olari unde localnicii modelează diferite forme de ceramică tradițională.
Fiecare produs, cu motivele sale decorative, este unicat!
Obiectele de ceramică simple sau smălțuite sunt: oale de diferite mărimi, farfurii, căni, cești, ulcioare, solnițe etc.
În anul 2012 Ceramica de Horezu a fost înscrisă în lista Patrimoniului Cultural Imaterial UNESCO.
Ca elemente decorative sunt remarcate: linia ondulată, spice de grâu, spirala, cercuri concentrice, crucea, pomul vieții etc
De ce se numește „Cocoșul de Hurez”? Pentru că pe vasele ceramice din această zonă „cocoșul” este unul din simbolurile tradiționale, decorative, ce reprezintă această zonă.
Târgul Ceramicii Populare Românești „Cocoșul de Hurez” anul acesta, 2026, a fost la ediția 54.
În prima zi, vineri 5 iunie, a fost primirea oficială a meșterilor olari din toate centrele de ceramică din țară (Vâlcea, Harghita, Covasna, Argeș, Gorj etc.). Un juriu de specialitate a evaluat producția de ceramică și s-a făcut selecția „oficială a lucrărilor înscrise la Concursul de creație Cocoșul de Hurez 2026”.
A doua zi, sâmbătă 6 iunie, a constat în „Deschiderea oficială a Târgului”, parcurgerea expozițiilor cu vânzare și prezentare a produselor de ceramică la standuri; ateliere aplicative de olărit, un spectacol oferit de Clubul Copiilor din Horezu și „Muguri Brâncoveni”, jurizarea obiectelor de ceramică înscrise în concurs și festivitatea de premiere a câștigătorilor. Seara a avut loc un spectacol folcloric.
Duminică 7 iunie a continuat cu expoziția și vânzarea produselor de ceramică și seara închiderea oficială a târgului.
În afara standurilor cu obiecte din ceramică au fost și standuri unde au fost prezentate costume populare din zona de nord a Olteniei.
Prin aceste târguri se transmite mai departe tradiția românească în domeniul olăritului, din cele mai vechi timpuri și până în zilele noastre. Acest meșteșug sperăm să se transmită și generațiilor viitoare și să rămână nemuritor, cu toată evoluția științifică, pentru că olăritul, păstoritul, apicultura, viticultura sunt specifice acestui popor și-i demonstrează originile de milenii.
Cristina NĂLBITORU


Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..