Se zvonește că o anumită ședință de cenaclu a înregistrat recent un minim istoric de participanți. În fond, nici nu mai contează despre ce formațiune literară este vorba, din moment ce -afirmația unui scriitor prestigios -: „Un poet consacrat nu mai umblă pe la cenacluri”. Și într-adevăr ce să caute acolo dacă nu a fost invitat special sau dacă nu face parte din conducerea cenaclului respectiv?
Dacă acceptăm definiția unui alt scriitor de renume, conform căruia ” Un cenaclu este o pepinieră”, înțelegem în termeni ecologici, că acolo regăsim doar „lăstari”- poeți abia răsăriți, care urmează să fie replantați, cu timpul, în solul marilor valori.
Prin urmare ce s-ar putea spune despre un scriitor deja consacrat care participă la o astfel de ședință fără a fi invitat să țină o alocuțiune, fără a recenza opera cuiva și fără a avea o funcție în conducerea cenaclului cu pricina? Care este scopul prezenței sale? Să se bage în seamă pe lângă alți confrați, sau mai rău, să caute validare prin lingușire? Evident, participarea sa pasivă riscă să cadă în derizoriu.
În culisele lumii literare se șoptește adesea că, dincolo de figurile cunoscute cel puțin pe plan județean și chiar național, la astfel de întruniri vin neinvitați doar cei care caută cu disperare atenție. Sunt cei care nu reușesc să publice în reviste de prestigiu și care nu fac parte din niciun comitet de redacție ori nu găsesc altă variantă sau alt fel de întruniri prin care să se evidențieze.
Prezența unui poet consacrat la o ședință obișnuită, fără un rol bine definit, este echivalentă cu mutarea unui arbore falnic și admirat înapoi în pepiniera din care a plecat.
În concluzie, cine se aventurează la astfel de întâlniri fără a avea calitatea sau statutul necesar va fi privit de cârcotași doar ca intrus sau un admirator servil al debutanților – un autor lipsit de talent real, incapabil să se impună acolo unde se consacră, cu adevărat, scriitorii de prestigiu.
Vasile Dan MARCHIȘ
poet, eseist, publicist, fondatorul revistei Sintagme codrene
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..