Femeia este armonie, gândul la ea-i, mereu, melancolie!
Femeia e dorința, ( adesea, doar în gând șoptită ! )
Femeia e dragostea noastră-mplinită.
Femeia-i adiere
Și-adânc,  în suflet … mângâiere !

Tandreţe și delicateţe, lungă visare,
Dumnezeiască  desfătare de

Frumuseţe și permanentă tinereţe.
Femeia-i reverie, a sufletului și a inimii,

Mândră bijuterie.

Blajină fiinţă,

Femeia-i biruinţă.
Datorie, măreție, cântec de dor
Și, uneori, de lacrimi,
Nemeritat izvor.

Femeia-i melodie, de-a pururi, gingășie!
Delicatețe

Și mai ales în noapte e … tainică tandrețe !

Femeia-i plină de har,
Și-n suflet, icoană de altar.
Precum o candelă aprinsă,

Femeia-i dragoste nestinsă !

Femeia-i gingașă păpuşă, și uneori,
Cu inima nostru de bărbați …
Prea jucăușă !
Femeia-i cer deschis, mirific curcubeu aprins!

Femeia e mereu ispită și uneori,
( când nu-i a ta !),
Ființă mult dorită !

Femeia-i univers, Cale Lactee,
Suavă ca un vis și-o azalee !
Căci… VOI, puteți sădi în noi, un gând,
Și alina, oricând, un om plângând !

Si chiar și din atei, voi știți să faceți sfinți,
Și ne iertați de toate …
Numai c-o strângere de dinți!

Căci voi sunteți persoana la care mulți visează,
Și pentru fiecare dintre noi,

Sunteți iubirea, ce sufletul pansează!
Bună de bibelou, și-un ideal,
Pe care-abia aștepți, cu dragoste, umil, să îl ridici pe-un piedestal.

Azi ne zâmbiți și sunteți un surâs,
Iar mâine ne mirăm, văzând c-o dați în plâns!

Sunteți câmpia unde surâsul … rodește,

Sunteți, grădina unde răbdarea-ncolțește,

Casa unde toate amintirile lumii … copilăresc,

Cuptorul unde se rumenește … pâinea cuvintelor,

Ce de prea plinul dragostei … dospesc!

Cuvintele ……..

Căci la-nceput a fost cuvântul,

Apoi, făcut-a Dumnezeu tot cerul și Pămâtul

Și … doar gândindu-l pe Adam

I-a încolțit ideea,

Desăvârșind  perfecțiunea,

Făcu atuncea și femeia !

VOI ne-ați făcut să pierdem Paradisul,

Da-l regăsim mereu în ale voastre brațe,

Și acolo, ne simțim că am găsit ceva,

Ceva ce … ”n-a văzut Parisul” !

Femeia-i rugăciunea florilor, spusă în zori!

Și cea, pt a cărei dragoste, ai fi în stare și să mori !

FEMEIA-i ușa prin care intră veșnicia în OM!

Căci ea, când era … Evă, a sedus

Până și …  măru’ acela, amărât, din pom.

FEMEIA e poteca care spre fericire  duce !

Și care, doar lipindu-se mai blând, de noi,

În Rai, simțim că ne conduce,

FEMEIA-I Leagănul din care se aude gânguritul Timpului,

Și care ne aduce lumină,

Pe umbra, de griji întunecată, a chipului !

Femeia-i cea care-ți sărută sufletul in loc de inimă,

Pentru ca stie, în gândul nerostit al său,

Ca sufletul și dragostea

E locul in care se afla tot Universul tau,

Iar inima nu e decât … o stea.

Femeia vine-n viața ta, purtându-si inima în palmă,

Tot ce contează-i sa iubeasca fara masură,

Ea nu ofera dragoste cu porția. Și calmă,

Cu ea, în fiecare zi e-o noua aventură

Oferă-i totul ! Și în povestea,

Cu fir de dragoste  brodată,

Respect-o și iubește-o!

Și roaga-te, sa nu o pierzi vreodată.

Această odă numai ei o-nchin:
Femeiei … gând sublim
Și cum suspină unii, veșnic,
Al bărbatului un …  dulce chin !

Şi chiar de scris-am toate astea, abia acum, aşa târziu,

Cu siguranţă voi găsi iertarea voastră,

Că vrut-am numai gândul bun, cu drag să-l scriu,

Pentru fiinţa, cea făcută (cum ştiţi), din coasta noastră !

Iubitelor, voi meritaţi căldură sufletească,

Şi să n-aveţi nicicând parte de “frig”,

Închei, umil, aceste rânduri,

Al vostru, doamnelor, prieten,

Şi mult prea iubitorul … Grig  !

by

Referinţă Bibliografică

DEFINIȚIA FEMEII-Bădulescu Gheorghe/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 8 martie 2022