Ion Batinaş a absolvit Academia de Teatru şi Film, Facultatea de Teatru, Secţia Actorie, în 1996, exact în anul în care a şi debutat pe scena Teatrului „George Ciprian”, în rolul de ajutor al „arhivarului Chirică” (Mircea Diaconu). De atunci, timp de 20 de ani, a avut o evoluţie fulminantă jucând peste 30 de roluri în diverse piese ale unor mari dramaturgi străini, regizate de nume de referinţă ale teatrului românesc şi nu numai. Ca să nu mai vorbesc şi de evoluţia sa deosebită în cadrul Grupului „Vouă”. Acest scurt dialog a fost publicat în ziarul „Muntenia” din 1 noiembrie 1996. Îmi place să cred că urările mele de atunci, din finalul discuţiei, au fost de bun augur.
Marin Ifrim
Reporter: Ca actor tânăr, care aţi participat la inaugurarea teatrului profesionist din Buzău, ocazie rară pentru orice actor, cum v-aţi simţit?
Ion Batinaş: A fost o mare plăcere pentru mine să joc în „Omul cu mârţoaga”, alături de mari actori ca Sebastian Papaiani, Mircea Diaconu, Adriana Trandafir şi ceilalţi. În al doilea rând, aici am fost întâmpinaţi cu sufletul deschis, de către toată lumea, am simţit dorinţa publicului de a vedea spectacole bune. Am simţit emoţie văzând cum se pune primul afiş, cum se pregăteşte un astfel de eveniment, cum maşiniştii şi ceilalţi au şi ei emoţii alături de mine. A fost un început de drum de care îmi aduc aminte cu plăcere.
Rep.: Din câte ştiu, în decursul a mai puţin de un an sunteţi pentru a patrusprezeceaoară la Buzău. Acum aţi jucat în piesa lui Arrabal – „Pin-nic pe câmpul de luptă”. V-aţi obişnuit cu buzoienii?
I.B.: M-am obişnuit cu Buzăul şi cu acest public care merită spectacole de valoare.
Rep.: În ce piesă aţi dori să jucaţi?
I.B.: Oh, mi-aş dori să joc în multe piese, mai ales că sunt la începutul carierei…
Rep.: Totuşi, presupun că visaţi un rol deosebit.
I.B.: Mi-aş dori să joc în „Ucigaş fără simbrie”. Să joc piese de Eugen Ionescu. Am făcut un monolog cu care am luat concursul la „Odeon” şi aş dori mult să joc toată piesa.
Rep.: Dintre actorii români care sunt reperele dumneavoastră profesionale?
I.B.: Desigur, îmi plăcea foarte mult încă de când eram copil Toma Caragiu. De asemenea, îmi plac actori precum Horaţiu Mălăele şi Ştefan Iordache. Acum am cunoscut şi alţi actori valoroşi de la care am ce învăţa. Mă gândesc la profesorul meu Florin Zamfirescu – un mare actor – şi la alţi colegi de la teatrul „Odeon”.
Rep.: Ce pasiuni aveţi?
I.B.: Mai multe. Îmi place să joc fotbal, să ascult muzică, să dansez şi să cânt. După cum vedeţi, am multe pasiuni.
Rep.: Domnule Ion Batinaş, vă mulţumesc şi vă doresc o carieră strălucită,”drum lung şi izvor cu apă rece”…
I.B.: Şi eu vă mulţumesc.
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..