Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide

DIN IUBIRE

Din iubire, la-nceputuri, Domnu-a zis:Lumină fie!
Și – ntunericul cel mare, ce trona de-o veșnicie,
Fu străpuns de mii de fluxuri cu lumină orbitoare
Și, în timp, PĂMÂNT se naște lâng-o stea numită SOARE.

Și trec veacuri mii când Domnul, doar o zi pare că trece,
Lui Adam i-o da pe Eva, viața – n Rai și-o pot petrece.
Doar că ei, protopărinții celor ce aveau să vină,
Au păcătuit cu mărul, dându-i șarpelui cea vină.

Din iubire, însă, Tatăl creaturi – i dă prin veacuri
Semne pentru mântuire, proroci în sfinte locuri.
Dar cu greu sunt înțelese și nicicum nu-s respectate
Până când se naște – n lume Fecioara fără păcate.

Dumnezeu, văzând credința ce din fragedă pruncie
O avea copila – n Templu închinată Lui să – i fie,
A găsit poarta prin care Fiul Lui avea să intre
Într-o lume păcătoasă să o scoată din morminte.

Din iubire, Ea, smerita, când Arhanghel-o vestește
Că va naște prunc fecioară, misiunea o primește.
Iar când Fiul ei se naște ca prin moartea Lui s-aducă
Mântuire pentru oameni, de la Domnu – a fost poruncă.

Și – a privit înlăcrimată cum Iisus, Fiul Divin,
Își ducea crucea pe umeri, pe cap, coroana de spin
Dar știa că – n cele veacuri asta fuse prorocirea
Și de-acuma neamuri multe i-or aduce proslăvirea.

Din iubire pentru oameni, S-a lăsat Iisus pe cruce
Țintuit cu trei piroane, și oțet ca să – I arunce.
Dar avea, după trei zile, din mormânt ca să învie
Și, după a Sa – nalțare, apostolii urmau să vie.

Ei prin lume – au dus credința și cuvânt de-nvățătură,
Spunând tuturor că Domnul vrea iubire și nu ură.
Și – au trecut prin chinuri multe să triumfe adevarul,
Ca să nu se mai repete fapta șarpelui cu mărul.

Din iubire-n Postul Mare, când natura se trezește,
Cel ce crede-n Înviere pentru el se pregătește :
Gândul spre Iisus și – l poartă, pașii – l duc către Altar
Și aprinde-o lumânare să i-o dea celui cu har.

Iar când, la sfârșitul slujbei, preotul paroh oferă
Un moment de bucurie, într – o viață efemeră,
Cele ce au fost lăsate pe Pământ s-aducă viață
Țin garoafa încântate și au zambetul pe față.

Din iubire, vin creștinii iar să prăznuiescă ziua
Când vestitu-s-a venirea, prin Fecioar, – a lui Mesia
Și cântări de bucurie aduc Tatălui Ceresc,
Sufletul lor se smerește într-un loc duhovnicesc.

Suntem azi la jumătate în urcuș spre mântuire,
Să ne dea Domnul putere s-ajungem la prăznuire :
Să urcăm treaptă cu treaptă, fără nicio îmbiere,
Sufletul ușor ne fie pân – la Marea Înviere!

25 martie, 2015, Vernești, Buzău, România, Georgeta Tudor

Facebooktwitterby feather