Uneori, soarta ne răsfață, așa cum mai rar se întâmplă. În data de 27 noiembrie 2024, mi-a fost hărăzit să ajung întrr-un loc feeric, cu oameni speciali, deosebiți: la gimnaziul „Andrei Porcescu” din Căinarii Vechi, Soroca. Am fost fericită să trăiesc, împreună cu Maestrul Victor Cobzac și cu distinsa familie Fotescu (Dna Oxana Fotescu și Părintele Petru Fotescu), momente unice. Și aceasta, mai ales, că Doamna preoteasă este absolventa acestui lăcaș instructiv-educativ superb.

Am ținut câteva lecții, am savurat clipe de o înaltă ținută culturală! Ne-am putut bucura de un recital deosebit, susținut de dl Victor Cobzac și Dna Oxana Fotescu, dar și de o superbă lansare a celor 3 cărți pentru copii de toate vârstele, din seria „Curcubeul întrebărilor”, ale căror autoare sunt.

În misterul de basm al unei săli arhipline, ne-am fericit cu aroma dulceții copilărești, cu sublimul potirului plin cu mirul inocenței, dar și cu Harul unor copii fantastici, care ne-au cucerit!

Nu ne rămâne decât să mulțumim bunului Dumnezeu, pentru această oportunitate aparte, dar și dulcilor copilași și, în special, micuților clasei I, conduși de învățătoarele Ruslana Vetreniuc-Gașițoi și Maria Vasilian, dar și îngerașilor clasei a II-a, dirijați cu deosebită vocație pedagogică de distinsa Doamnă Larisa Jaruc! Desigur, le mulțumesc cu inima, dragilor învățătoare, pentru excepționala organizare, pentru colosala muncă depusă, ca acești copilași minunați să fie superbi.

Timp de 4 ore, am așternut pe chipul timpului mierea adevăratei fericiri! Indiferent de vârstă, fiecare invitat a cutreierat și prin tainicul rai al copilăriei.

Tot respectul, cu reverență, și pentru Domnul Director Grigore Marinescu, care ne-a răsfățat cu o caldă găzduire, cu o masă ca-n povești, dar și cu discursul superb, care a încălzit inimile celor prezenți! Multă prețuire și pentru părinții care au investit atât de mult în educația scumpelor odrasle, precum și celor prezenți la întâlnire!

Ne-au copleșit multe, în acea zi de basm! Flori cu parfumul sfârșitului de noiembrie, îmbrățișări calde și promisiunea unei reveniri aici, în sălașul acestui plai de vis!

Nu aș găsi suficiente cuvinte, să mulțumesc tuturor, pentru sublima găzduire și  pentru tot ce am trăit în acea zi de brumar! S-a simțit o imensă dăruire și o atitudine frumoasă a Omului pentru om! Reverență Cerului! Voi mulțumi, cu recunoștință,  tuturor celor care au dăruit clipe alese din prețiosul lor timp, spre delectare spirituală!

Recunosc, că m-am simțit mai copil ca niciodată! Dacă ar ști cât de mult îi iubesc! Pot doar atât: să nu-i dau uitării și să înalț o rugă, în care să-i cer Marelui Creator ca să-i bucure cu nesecate bucurii și infinite binecuvântări…  Calde îmbrățișări cu inima, Oameni frumoși! Basarabia are viitor!

Din nectarul sorții

Cocorii sorții noastre zboară, zboară…

Și-n asfințitul vremii tresărim,

Că pașii, mulți, atâtea le măsoară,

Când noi suntem doar fir de mac, infim.

E-atâta soare-n tot ce ne rămâne,

În urmă: lungi cascade de-amintiri

Și tresăriri celeste: mari stăpâne,

Arvună castă-a marii răsplătiri.

Și e atât de trist că frige dorul

De-acele stări profunde, când ai plâns,

Când ceruri își lăsau, să bea, izvorul

Din ciutura în care clipe-ai strâns.

Dar toate trec, sunt palidă cenușă,

O pânză care-nchide-n rama ei

Credința, spre-a deschide altă ușă:

Să poți, iar, să iubești, să dai, să iei.

Îndrăgostit, rămâi sorbind zăpadă

Din premiul tău – cununa ta de vis,

Ce-ți face semn că ești doar o plămadă

A Crucii strălucind în Paradis.

Și tu, neputincios, aduni putere,

Să semeni tot ce ai în bolovani,

Ca, din această dulce înviere,

Să crească crinii vieții, peste ani.

Va înverzi și steiul neuitării,

Vreodată, poate, munte va-nflori,

Ca, tot ce-a fost, la capătul cărării

Să te aștepte, iarăși, într-o zi.

Autor: Geta Lipovanciuc

by

Referinţă Bibliografică

Din nectarul sorților noastre/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 4 decembrie 2024