George Coșbuc (1866 – 1918) poet din Transilvania născut la Hordou. A absolvit liceul din Bistrița-Năsăud și studiile academice la Facultatea de Filosofie și Litere din Cluj. Publică la revista Tribuna din Sibiu, la revista Convorbiri literare din Cluj și la revistele Viața literară, Vatra, Foaie interesantă, Semănătorul, Scena, Flacăra din București.
Temele lui sunt iubirea, natura, evenimente din viața satului, revolta socială și Războiul de Independență. La 15 ani scrie prima poezie “pe o foaie pedagogică din Ardeal” care s-a pierdut între timp. Scrierile lui sunt cu substanță și noblețe, fără a se mândri, însă spunea că “poeziile mele le compun cântându-le” fiind un visător deja din tinerețe. Cel mai cunoscut volum de poezii este Balade și Idile (1893) scris în opt ediții, dar și poeziile scrise la Revista Vatra: Fata mamei, Mama, Iarna pe uliță, Pe deal, care au fost introduse ulterior în manualele școlare. A făcut parte din colectivul scriitorilor pentru manuale școlare “Carte de citire pentru clasa a III –a urbana”. Prima sa poezie de marcă a fost Nunta Zamfirei care are 26 de strofe, scrisă în anul 1889 după răscoalele țărănești. Cu un an mai târziu se mută definitiv la București.
A fost atras de limba greacă, de mitologia greco-latină prin simplitatea stilului, de unde a tradus ca. 500 de poezii. Deși Coșbuc nu își formează reguli de scriere, el este cel care prelucrează fără a fi constrâns de un anume model. Scrie liber înlănțuind cuvinte cu o poetica naturală, lumea lui este de multe ori un spectacol imaginar. Ca personalitate a fost în același timp o persoana publică pentru popor, dar și un timid, care a introdus în ramura scrisului o mișcare nouă, progresivă prin poeziile sale de folclor și de spirit. Ultima lui poezie se numește Vulturul (februarie-1918) cu 9 strofe, începând așa: “Venind de departe cu zborul întins/ S-oprise deasupra Ceahlăului nins,/ Ş-apoi din rotiri tot mai strâmte-n cuprins/ Căzu, ca să prindă vro pradă,/ Cum uneori parcă vezi fulgerul stins”.
Și terminând ultima strofa astfel: “Deodată cu ţipet se-ntoarse napoi,/ Ca unul ce-şi schimbă gândirea, şi-apoi/ Spre văi, şi departe, cu zborul greoi
/ Încet ni se stinse vederii./ De-atunci nu-l văzură nici alţii, nici noi/ Rotind în luminile serii”.
George Coșbuc a fost prieten cu nume importante din viața literară a timpului: I.L. Caragiale, I. Slavici, T. Maiorescu, St. Iosif, B. Delavrancea, D. Anghel, A. Vlahuță.
La 9 mai 1918 se stinge din viață “primul poet pe care-l dă Ardealul literaturii românești… Scrisul lui Coșbuc trăiește și va trăi cât va trăi neamul românesc.” Liviu Rebreanu. Poetul este înmormântat la cimitirul Bellu din București.
Dragoș Ghe. Ungureanu
Brasov
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..