Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Fără categorie » Drumul inițiatic către porțile revelatorii ale Budismului sau despre parcursul către trezirea interioară. Un interviu cu Ana Oprişan, Preşedintele Asociației Budiste Kagyu din România, realizat de publicistul Tudor Petcu

Drumul inițiatic către porțile revelatorii ale Budismului sau despre parcursul către trezirea interioară. Un interviu cu Ana Oprişan, Preşedintele Asociației Budiste Kagyu din România, realizat de publicistul Tudor Petcu

ÎNTREBĂRI:

1. Întâlnirea cu Budismul și primele revelații spirituale

La o vârstă la care mulți tineri abia încep să își contureze căutările interioare, dumneavoastră ați pășit deja ferm pe calea Budismului Kagyu. Cum a arătat prima dumneavoastră întâlnire cu această tradiție și care au fost primele revelații spirituale care v-au confirmat că acesta este drumul dumneavoastră?

2. Conceptele-cheie și sensul profund al vieții

Budismul oferă o perspectivă profundă și adesea contra-intuitivă asupra existenței. Care au fost conceptele sau învățăturile-cheie care v-au frapat cel mai mult la început și cum s-a reconfigurat sensul vieții dumneavoastră prin prisma acestei filosofii și practici spirituale?

3. Rolul călăuzitor al Cărții Tibetane a Vieții și a Morții

Cartea Tibetană a Vieții și a Morții este o lucrare fundamentală pentru mulți căutători occidentali. Ce rol a jucat această carte în devenirea dumneavoastră spirituală și cum v-a ajutat să înțelegeți dialectica dintre viață, tranzitoriu și continuitatea conștiinței?

4. Maeștrii spirituali și înțelegerea trezirii (Bodhi)

În tradiția Kagyu, relația cu maestrul este esențială pentru transmiterea cunoașterii nealterate. Cine sunt maeștrii spirituali care v-au călăuzit pe acest drum noetic și cum definiți, prin prisma propriei experiențe și a învățăturilor primite, conceptul de trezire spirituală?

5. Integrabilitatea Budismului în societatea românească

România este un spațiu cu o puternică amprentă spirituală și culturală tradițională. Cum vedeți posibilitatea ca învățăturile budiste să se integreze sau să creeze un dialog fertil în societatea românească actuală? Ce poate aduce Budismul în peisajul spiritual și comunitar de la noi?

6. Sfaturi practice pentru tinerii din generația Z

Faceți parte dintr-o generație confruntată adesea cu anxietate, viteză și o căutare fragmentată a identității. Din perspectiva experienței dumneavoastră și în lumina învățăturilor budiste, ce sfaturi practice sau repere interioare le-ați oferi tinerilor de vârsta dumneavoastră pentru a-și găsi echilibrul și desăvârșirea spirituală?

 

RĂSPUNSURI:

*1. Întâlnirea cu Budismul și primele revelații spirituale*

Drumul meu a început foarte firesc, încă din copilărie. Mama mea a fost foarte atrasă de această zonă și a făcut tot posibilul să găsească informații autentice, la o vreme când nu se găseau așa ușor la noi.
Momentul decisiv a fost în 2016, când am mers pentru prima oară în Nepal. Aveam doar 11 ani, dar pentru mine lucrurile au fost clare din prima secundă; am simțit pur și simplu că acesta este locul și drumul meu, fără niciun dubiu. La acea vârstă nu aveam cum să înțeleg budismul pe deplin, însă pe măsură ce am crescut am vrut să aprofundez totul prin lectură și prin învățătura primită direct de la maeștri, în mod special de la Sfinția Sa Venerabilul Lama Migmar, de la care învăț zi de zi.

*2. Conceptele-cheie și sensul profund al vieții*

Deși multă lume este tentată să vorbească despre concepte complicate și abstracte, pentru mine baza oricărei persoane rămâne compasiunea.
Zilnic ne întâlnim cu oameni care ne contrazic, ne enervează sau ne pun în situații inconfortabile. Cel mai greu lucru este ca fix în acele momente să nu reacționezi nervos, ci să răspunzi cu compasiune și înțelegere. Aceasta este, de fapt, adevărata practică. Dacă nu înțelegem asta, degeaba cunoaștem pe de rost termeni filozofici și cărți întregi, pentru că nu avansăm deloc. Pentru mine este și acum o provocare zilnică să-mi amintesc acest lucru și să aleg conștient compasiunea în fiecare situație.

*3. Rolul călăuzitor al Cărții Tibetane a Vieții și a Morții*

Deși știu că este o carte foarte populară în Occident, eu nu am citit-o. Formarea mea a urmat o altă cale: în tradiția budistă tibetană, învățăturile despre viață, moarte și stările de după moarte se transmit direct de la maestru la discipol.
Pentru mine a contat mult mai mult practica directă și explicațiile pe care le-am primit de la Venerabilul Lama Migmar. Când ai un profesor autentic lângă tine care îți explică aceste lucruri și te ghidează în meditație, nu mai simți nevoia să treci mai întâi printr-o carte, chiar daca conține informații de mare valoare; înveți totul direct de la sursă.

*4. Maeștrii spirituali și înțelegerea trezirii (Bodhi)*

În tradiția noastră, legătura cu maestrul este esențială. Primul meu reper a fost Venerabilul Lama Migmar. În momentul în care l-am cunoscut, am putut să-i pun întrebări la care înainte nici măcar nu mă gândeam. Iar așa cum se spune foarte frumos: ‘un maestru adevărat te va trimite întotdeauna înapoi la tine însuți’. Acesta nu te face dependent de el, ci te ajută să te înțelegi pe tine. Cât despre maestrul meu de rădăcină, cel față de care am luat refugiul budist, acesta este Sfinția Sa Karmapa al 17-lea, Ogyen Trinley Dorje, pentru care am un devotament total.
Despre „trezirea spirituală”, cred că este un termen folosit mult prea ușor astăzi. Trezirea adevărată înseamnă, în opinia mea, iluminarea deplină, un lucru extrem de greu de atins, care cere o viață dedicată exclusiv practicii. Pentru noi, cei care trăim în societate și avem activități zilnice, nu putem pretinde că suntem „treziți”. Ceea ce putem face este să fim sinceri cu noi înșine, să ne observăm defectele și să încercăm să fim oameni mai buni în fiecare zi.

*5. Integrarea Budismului în societatea românească*

Budismul nu încearcă să convingă pe nimeni să își schimbe credința. Unii îl privesc ca pe o religie, alții ca pe o filosofie, iar alții doar ca pe un stil de viață.
Primele învățături date de Buddha au fost Cele Patru Adevăruri Nobile, iar ele vorbesc despre un lucru pe care îl trăiește absolut fiecare ființă: suferința și felul în care putem scăpa de ea. Nu cred că există om pe lume care să nu fi suferit măcar o dată. Aici poate aduce budismul o valoare reală: nu trebuie să te numești budist și nici să renunți la religia ta ca să înveți să fii mai liniștit. Așa cum albina ia din floare doar polenul, fără să strice floarea, și oamenii pot lua din învățăturile budiste doar ceea ce le face bine. Contează doar intenția de a fi mai omenos, mai bun și de a scădea suferința din jurul tău. Așa cum spunea marele maestru Milarepa: „Meditând asupra iubirii și a compasiunii, am uitat diferența dintre mine și ceilalți.”

6. Sfaturi practice pentru tinerii din generația Z*
Nu cred că sunt în măsură să dau sfaturi de sus, mai ales că fac parte din aceeași generație și mă lovesc exact de aceleași probleme: stres, agitație, anxietate și oboseală. Toate acestea țin de natura umană și le trăiește toată lumea, nu doar noi.
Un lucru foarte practic pe care l-am învățat din practica meditației este legat de gânduri: trebuie să învățăm să ne privim gândurile ca pe niște nori pe cer. Oricât de negri sau mulți ar fi, ei trec mereu. La fel sunt și gândurile noastre. Problema apare atunci când încercăm să alergăm după ele, să le descurcăm cu forța sau să ne pierdem în ele.
Niciun gând nu este al nostru cu adevărat. Toate vin și pleacă dacă nu ne agățăm de ele. Noi nu suferim din cauza gândurilor în sine, ci din cauză că le credem pe cuvânt și suntem convinși că tot ce ne trece prin cap este o realitate absolută. Când realizezi că gândurile sunt doar trecătoare și nu te definesc, scapi de o povară imensă.

Facebooktwitterby feather

Parerea ta...

You must be logged in to post a comment.