Dublu eveniment şi semnal – spiritual – cultural, editorial şi publicistic – Două lucrări de referinţă în şi pentru Istoria Bisericii Ortodoxe Române din cuprinsul Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului, de ieri, de astăzi şi, de mâine: – Prof. Dr. Nuţu Roşca – “Istoria Bisericii Ortodoxe Române din Maramureş” şi “mănăstirile şi schiturile din eparhia Maramureşului şi Sătmarului – Chivote ale Credinţei”…

De curând, bunul meu coleg de facultate şi prieten – Părintele Arhim. Dr. Macarie Motogna – Egumenul Mănăstirii “Sfânta Ana” – Rohia, mi-a oferit două lucrări/volume, de referinţă pentru Istoria Bisericii Ortodoxe Române din ţinutul binecuvântat al Maramureşului şi Sătmarului, ambele fiind publicate recent, cu binecuvântarea venerabilului Arhipăstor nonagenar – Părintele Arhiepiscop Iustinian Chira şi cu directa contribuţie, implicare, coordonare, supraveghere şi efort a vrednicului, harnicului, inimosului şi dinamicului său ucenic – Episcopul Vicar Dr. Iustin Hodea Sigheteanul!…
Pentru tot, pentru toţi şi pentru toate, se cuvine a aduce, aici şi acum, sincere felicitări, aleasă gratitudine şi deosebită admiraţie, mulţumindu-i, într-un cuvânt, Domnului şi omului!…
Altfel spus, a apărut în urmă cu puţin timp, o lucrare monumentală despre Ortodoxia maramureşeană: „Istoria Bisericii Ortodoxe Române din Maramureş”, lucrare monumatală alcătuită, formată şi semnată de către eruditul istoric – Domnul Prof. Dr. Nuţu Roşca, tipărită cu binecuvântarea Preasfinţitului Părinte Dr. Justin Sigheteanul, Arhiereu – Vicar al Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului, care, în urmă cu puţină vreme, mai exact spus – la sfârşitul anului trecut – 2015, a împlinit douăzeci şi cinci de ani de la reînfiinţarea şi reactivarea ei.
Cartea în cauză, mult aşteptată în lumea academică românească, umple un mare gol în istoriografia Bisericii Ortodoxe Române, “după o muncă de peste un deceniu, dar cu aplecare asupra subiectului pe parcursul întregii vieţi şi o cercetare a documentelor existente, salvate în mod miraculos de la dispariţie”, după cum spune în Cuvântul înainte Preasfinţia Sa Dr. Justin Hodea Sigheteanul, la îndemnul căruia a fost redactată şi elaborată lucrarea.
Alcătuirea de faţă este, la propriu, monumentală: are peste 900 de pagini, împărţite în 35 de capitole, cu trimiteri documentare la peste 1.300 note de subsol şi o sursă bibliografică de mari dimensiuni, ce cuprinde mai mult de 300 de titluri de opere.
Lucrarea este uşor de citit, este scrisă agreabil, direct, fără prea multe figuri de stil, o literă uşor lizibilă, ilustrată atât cât este nevoie pentru susţinerea adevărului istoric.
„În volumul de faţă, Profesorul Dr. Nuţu Roşca aprofundează subiectul legat de istoria Bisericii Ortodoxe din Maramureş, care are dedicat un capitol aparte în lucrarea ştiinţifică a Academicianului Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, în trei volume şi unde se meţionează că ‹‹Episcopia Maramureşului şi Sătmarului este una dintre cele mai străvechi episcopii din Transilvania››, mai scrie în Cuvântul înainte Preasfinţia Sa Dr. Justin Hodea Sigheteanul.
Iată Argumentul care justifică apariţia acestei lucrări nu ca o încercare de a inventa şi rescrie istoria, ci ca o mărturisire de credinţă şi restabilirea adevărului istoric cu privire la cele 6 secole din viaţa bisericească organizată în Maramureş şi Sătmar…”;
„… trebuie remarcat un alt aspect esenţial al operei de faţă, care reliefează şi răzbate din toate capitolele cărţii şi anume rolul decisiv şi important pe care Ortodoxia l-a avut în viaţa poporului nostru, scrie , în Prefaţa volumului, Părintele Lect. Univ. Dr. Vasile Borca.
Biserica Ortodoxă şi-a îndeplinit cu cinste, demnitate şi responsabilitate rostul ei în istoria Nea¬mului românesc. Ea a fost marea născătoare şi formatoare a conştiinţei româneşti.”
Cartea, apărută, cum spuneam, la sfârşitul annului trecut – 2015, este şi un document de necontestat care marchează douăzeci şi cinci de ani de la re-reînfiinţarea Episcopiei maramureşene. Perioada reliefată în carte începe din secolele VII – XIII şi vine până în anul 1948.
Publicată şi tipărită în condiţii grafice deosebite la Tipografia Aska Grafika din Sighetu Marmaţiei şi apărută în Editura Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureşului şi Sătmarului, „Istoria Bisericii Ortodoxe Române din Maramureş” de către Domnul Prof. Dr. Nuţu Roşca va rămâne peste ani şi ani drept o lucrare exhaustivă despre viaţa bisericească, Maramureşul şi preoţii săi, bisericile şi credincioşii săi mai statornici decât stâncile munţilor care înconjoară ţinutul.
Întâlnim în cuprinsul volumului biserici şi preoţi, episcopii locului de-a lungul timpului, mănăstiri vechi, din care unele uitate, elemente de cultură bisericească, ierarhi din Ţara Românească şi Moldova, susţinători ai Ortodoxiei din Transilvania şi Maramureş, dar şi rezistenţa întru Ortodoxie şi jertfe, pseudouniaţia, acţiuni de deznaţionalizare, încercări de reîntregire a Bisericii Româneşti şi multe altele.
Cu alte cuvinte, este o carte care nu va trebui să lipsească din biblioteca oricărui intelectual din Episcopie şi, în special, a preoţilor. Este o carte de care aveam nevoie stringentă în această perioadă când Creştinismul, în general, trece prin momente de secularizare, fenomen de care nu este scutită nici Ortodoxia.
(Cf. Andrei Fărcaş – http://www.graiul.ro/2016/01/22/o-lucrare-exhaustiva-despre-ortodoxia-maramureseana/ – 22.01.2016/09.03.2016).
*
Cea de-a două lucrare a ieşit de sub tipar, tot la sfârşitul anului trecut, şi este vorba de monografia mănăstirilor şi schiturilor din Eparhia Maramureşului şi Sătmarului, o carte-album în format A4, de peste 250 de pagini, tipărită color în întregime, pe o hârtie de foarte bună calitate.
Cartea a apărut la Editura Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureşului şi Sătmarului, şi poartă titlul semnificativ: „Mănăstirile şi schiturile din Eparhia Maramureşului şi Sătmarului – Chivote ale Credinţei”.
Volumul este, de fapt, dedicat împlinirii a douăzeci şi cinci de ani de la reactivarea Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului şi Anului Misiunii Parohiei şi Mănăstirii azi.
Monografia ilustrată privitoare la aceste frumoase şi binecuvântate vetre monahale – adevărate şi veritabile Chivote ale Credinţei, Mănăstirile şi Schiturile din Eparhia, istorică, strămoşească, românească şi voievodală a Maramureşului şi Sătmarului, alcătuită şi întocmită, ca urmare a îndemnului atât de potrivit şi de actual pentru vremea noastră al Preafericitului Părinte Daniel – Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române şi al întregului Sfânt Sinod al Bisericii noastre dreptmăritoare, atent sprijinitor al eforturilor de repertorizare a Parohiilor şi Mănăstirilor din cuprinsul României, este un răspuns firesc, concret şi complet al fiilor episcopiei, înzestraţi cu harul cărturăresc şi cu devoţiune filială, materializat, ca o consecinţă a faptului că anul 2015 a fost declarat, între altele, drept anul misiunii în şi din parohiile şi mănăstirile noastre, din întreg cuprinsul Patriarhiei Române.
Cu alte cuvinte, aşadar, prin acest bogat volum se concretizează, la nivelul Transilvaniei septentrionale, zonă de veche şi relevantă trăire ortodoxă, direcţia de cercetare istorică şi instituţională care anturează fecund şi îmbogăţeşte spiritual anul 2015, proclamat în Biserica Ortodoxă Română drept An al Misiunii Parohiei şi al Mănăstirii.
În Episcopia Ortodoxă Română a Maramureşului şi Sătmarului îndemnul şi recomandarea Preafericirii Sale a fost apropriat şi sprijinit, cu aleasă râvnă spiritual, de către iluştrii ierarhi – Arhiepiscopul Justinian Chira al Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului şi Episcopul Dr. Justin Hodea Sigheteanul Arhiereu – Vicar, fii vrednici şi statornici ai monahismului autentic, ortodox şi maramureşean, fiind astfel pusă în valoare, odată mai mult, extraordinara bogăţie cultural – spirituală şi artistică a regiunii septentrionale din cuprinsul spaţiului ortodox românesc.
În mirificul Maramureş, atât de curat românesc şi atât de profund creştin, valorile ortodoxe româneşti răsar la tot pasul, îl însoţesc pe omul locului în toate momentele vieţii şi deopotrivă pe trecătorul venit din altă parte, dornic să-i cunoască şi să-i admire monumentele istorico-bisericeşti, mărturii ale statorniciei în credinţă, în primul rând specificele edificii bisericeşti din lemn, prin care a uimit o lume întreagă.
Aici turlele de lemn ale bisericilor, amplasate de regulă pe terase vizibile din depărtare, se înalţă semeţ spre cer, împungându-l parcă, glăsuind peste timp despre tăria de caracter şi tensiunea spre înalt care-i animă pe locuitorii acestui ţinut ce pare de legendă.
O civilizaţie a lemnului, aşa cum numai aici găseşti, domină regiunea masiv românească din această margine de Ţară. Încântă peisagiul natural şi mai ales civilizaţia rurală, arhitectura satelor şi portul de aici, obiceiurile prin care românii zonei au apărat şi perpetuat o veritabilă cultură populară, autentică icoană a unei vieţi curate şi cu frică de Dumnezeu.
Căci aici, oamenii ce au locuit şi locuiesc Maramureşul cnezial şi voievodal au prezervat şi au transmis, în timp, civilizaţia românească din această margine de Ţară, o veritabilă cultură, nepermeată de nonvalori, oferind românităţii marca autentică prin care spaţiul acesta nordic se dovedeşte a fi, spun unii şi nu puţini, un fidel creator şi păstrător de nestemate valori spirituale, cultural – artistice cu caracter şi neştirbită identitate naţională.
În prelungirea Maramureşului vine Sătmarul, şi apoi Bihorul, zone puternic influenţate de valorile culturii septentrional româneşti, flancând astfel Nord – Vestul ţării noastre cu vetre monahale unde s-a creat, în veacuri de demult, şi depozitat cea mai veritabilă cultură şi artă transilvan – românească, spiritualitate identitară care contribuie în cel mai înalt grad la specificul naţional.
Mănăstirile din acest areal şi-au avut rosturile lor în ansamblul civilizaţiei româneşti în general, menţinând aprinsă în condiţii dificile şi adeseori asupritoare candela credinţei strămoşeşti, cu particularităţi care şi astăzi uimesc prin trăinicie şi dârzenie a crezului românesc şi ortodox.
Tocmai de aceea sunt căutate şi cercetate nu numai de către români, dar şi de tot mai mulţi specialişti şi turişti străini, dornici să se desfete spiritualiceşte, să ne cunoască mai bine, să pătrundă tainele unei istorii îndelungate şi a unei culturi de o extraordinară vitalitate.
Vetrele monastice ortodoxe din Maramureş şi Sătmar arată, demonstrează şi dovedesc istoria unei credinţe vii, statornică şi dârză, pe care asupritorii şi puternicii vremii au vrut-o îngenuncheată şi docilă, dar au realizat, în cele din urmă că oamenii locului sunt mai tari decât puterea lor armată, mai adânci în crezul lor ortodox decât orice speculaţie sau curent religios ademenitor, fiind parcă înrădăcinaţi în pământul ce le-a fost plămadă şi în biserica ce le sfinţeşte pământul care i-a plămădit.
Cititorii care vor lectura, accesa şi consulta rândurile acestei monografii şi vor vedea imaginile atât de frumoase ce îmbogăţesc imagistic volumul, vor afla la fiece pagină, în cuvinte sau în fotografii, memento-uri ale statorniciei în ortodoxie şi mărturisiri ale unor trăiri autentic şi nedezminţit româneşti.
Prin urmare, volumul de faţă se remarcă prin acurateţea prezentării acestor vetre călugăreşti, prin ţinută ştiinţifică, prin prezentare grafică nu în ultimul rând.
Este meritul alcătuitorilor acestei lucrări de a ne fi pus în faţă informaţii şi imagini cu privire la aceste valori perene româneşti, care fac din Maramureş un spaţiu inconfundabil al vechii şi actualei civilizaţii româneşti dintr-un areal atât de identitar ca acesta.
Lucrarea în cauză se prezintă, totodată, drept un preţios ghid pentru localnici şi deopotrivă pentru călătorii prin acest spaţiu, fie români, fie străini.
Din acest motiv avem să aducem calde mulţumiri şi remarcabile aprecieri sau consideraţii celor care au trudit la întocmirea, redactarea şi elaborarea acestei valoroase lucrări, ce va fi solicitată, nu ne îndoim, de mulţii doritori să cunoască şi să admire frumuseţile naturale şi mai ales spirituale ale Maramureşului şi Sătmarului: Părinţii Arhim. Dr. Macarie Motogna – Stareţul Mănăstirii „Sfânta Ana” Rohia, Arhim. Dr. Timotei Bel – Exarhul Mănăstirilor din Episcopia Maramureşului şi Sătmarului şi Arhim. Dr. Paisie Cinar – duhovnicul Mănăstirii Bârsana. (Cf. Prof. Dr. Nicolae Edroiu – membru corespondent al Academiei Române -http://actualmm.ro/eveniment-editorial-a-aparut-volumul-manastirile-si-schiturile-din-eparhia-maramuresului-si-satmarului/ – 04.02.2016/09.03.2016).
În acest fel stând lucrurile, acum, în încheierea acestui material, de suflet şi pentru suflet, vom susţine că demersul misionar al Bisericii noastre şi al slujitorilor Ei, trebuie să cuprindă conceptul conform căruia Biserica nu este în fond, doar comunitatea cu număr mare sau foarte mare de membri ci chiar şi cea cu numărul cel mai mic, dar în care sălăsluieşte mărturia cea duhovnicească despre trăirea în viaţa noastră a vieţii lui Iisus Hristos, cea autentică.
„Astfel înţeleasă, misiunea nu este reprezentată de un proiect grandios, asemeni unei caracatiţe care cuprinde totul în sine – acesta este de dorit numai pentru a conferi unitate de plan şi acţiune sistemului – ci de intervenţia în micro, de îndeplinirea misiunii de păstor de suflete şi a aceleia de următor al Mântuitorului nostru Iisus Hristos, calitate pe care o are orice creştin botezat, nu numai clericul şi nu numai cei cu anumite răspunderi în Biserică.”
Aşadar, iată şi de aici constatăm faptul că Biserica şi, mai zis, Ortodoxia este o formă de creştinism (nesecularizată în conţinutul şi fondul ei intrisec) extrem de rafinată, de nobilă, de fină, pe care puţini o ştiu astăzi, aprecia sau gusta în profunzimile ei dintru început, lucru pentru care ne rugăm Lui Dumnezeu – Cel în Treime preamărit, să ne ajute şi să ne lumineze minţile noastre, cele acoperite de umbra păcatului şi a morţii!…
De asemenea, distinşilor şi vrednicilor autori, pe care ţinem să-i felicităm, cu toţii, (şi) pentru aceaste noui şi rodnice sau mult folositoare lucrări, şi pe care le recomandăm tuturor, cu toată căldura şi admiraţia, le dorim să ne mai hrănească minţile şi sufletele noastre şi cu alte lucrări ziditoare şi folositoare nouă şi urmaşilor noştri, arătându-ne prin toate acestea dragostea sau ataşamentul lor faţă de valorile perene ale Bisericii şi neamului nostru Românesc, precum şi vivacitatea ori tinereţea spirituală cu care i-a înzestrat Dumnezeu – Cel în Treime Slăvit şi Lăudat, pe devotaţii şi iubiţii Săi fii – slujitori/sacerdoţi, şi, totodată, le dorim să aibă parte, în continuare, de folositoare bucurii, de binecuvântate mângâieri şi de nemărginite împliniri duhovniceşti, atât aici pe pământ, cât mai ales dincolo, în lumea cealaltă – a Împărăţiei Cerurilor, unde să se bucure, cu toţi, de înveşnicita comuniune cu Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos, în lumina cea neînserată a Sfintei Treimi! Amin!…

Dr. Stelian Gomboş

https://steliangombos.wordpress.com/

by

Referinţă Bibliografică

Dublu eveniment şi semnal – spiritual – cultural, editorial şi publicistic – Două lucrări de referinţă în şi pentru Istoria Bisericii Ortodoxe Române din cuprinsul Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului, de ieri, de astăzi şi, de mâine: – Prof. Dr. Nuţu Roşca – “Istoria Bisericii Ortodoxe Române din Maramureş” şi “mănăstirile şi schiturile din eparhia Maramureşului şi Sătmarului – Chivote ale Credinţei”…/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 9 martie 2016