Călătoria cu trenul are ceva fascinant, când privești culmile albastre ale Munților Vrancei ce se înalță în seninul cerului de septembrie cu o măreție și o liniște încremenită în zări depărtate.

Culorile toamnei se amestecă pe câmpie și ne lasă în suflet nostagia trecerii timpului. Pe lângă apa argintie a Buzăului se mișcau în vânt mălinii cu frunzele lor cenușii și se răsfățau în soare grădinile de zarzavat, apoi am intrat în jungla de lângă calea ferată, până aproape de gară. Am pătruns în orașul Buzău aflat la jumătatea distanței dintre Polul Nord și ecuator, cum am citit pe un panou, oraș ce are statut de open city, pe românește, oraș deschis.

Buzăul este un oraș cultural. Săptămâna trecută am participat la PRIMUL FESTIVAL NAȚIONAL organizat de ASCIOR, BUZĂU, festival la care au fost invitați artiști și scriitori din toată țara. Eu am primit o medalie și un brevet din partea organizației, am citit poezii dedicate lui Eminescu și am recitat un fragment din „Luceafărul” tradus de mine în franceză, prilej de a face pledoarie ca poemul să intre în patrimoniul UNESCO.

Acum am fost invitată la premirea celor care au participat la concursul internațional VOI SUNTEȚI LUMINA LUNII, organizat de Liga Scriitorilor din Buzău, concurs la care am primit premiul acordat de Liga scriitorilor.

Înainte de a ajunge la Sala de spectacol a Consiliului Județean unde elevi din Buzău ne-au oferit un frumos spectacol (proveneau de la Liceul de artă „Margareta Sterian”, de la Școala nr 11, de la Colegiul Hasdeu, de la Școala de balet „Carmen”) eu am vizitat orașul: frumoasa Biserică Banu, cea cu acoperișul colorat și icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, Biserica Sfinții Îngeri, impresionantă prin picturile ei. M-am plimbat prin oraș și am văzut Piața Dacia transformată: nu mai erau dalele de marmură, ci altele moderne, a apărut o fântână arteziană în fața Palatului Comunal (sediul primăriei municipiului) cu frumoase jocuri ale jeturilor de apă, sunt multe bănci noi din lemn și arțari cu coroană foarte rotundă, frunze mici și dese, înconjurați de gazon verde. Între blocurile vechi din centru s-a făcut zonă pietonală, cu gazon și o plantă necunoscută, ca loboda. Unde au dispărut trandafirii din acea zonă, nu știu, dar trebuiau păstrați, că și așa Buzăul, ca și alte orașe are puține flori. Le mai găsim în Parcul Crâng care și-a pierdut farmecul de altădată, nu ne mai încântă mirosul puternic de pădure, că ea a dispărut, se vede cerul printre puținii copaci rămași. Pe spațiile verzi s-au plantat alți copaci, dar ar trebui refăcută toată pădurea, un rest din codrul Vlăsiei, cu specii rare, stejari seculari și laleaua de Buzău. Dar e frumos în Crâng, că lacul atrage pe mulți vizitatori. Acum pot admira statuile refăcute (cele ce reprezintă animale și un călăreț dac) și statuia poetului Vasile Cârlova. Statuia pictorului Ion Andreescu se află lângă Cinematograful Tineretului, în gradina-resturant, vis-a-vis de Galeriile de artă din Buzău.

Am intrat în Centrul Cultural Brătianu, unde era târgul de carte Gaudeamus, organizat de Radio România. Târgul avea puțini vizitatori, deși am citit pe un bener/panou „Buzăul citește” , era sâmbătă, dar nu s-a făcut reclamă pentru a fi cunoscut și vizitat. Eu am cumpărat o carte a Loredanei Groza „Sentimente” că mi-a plăcut cum a interpretat melodia „Bună seara, iubito!”

Pe „Bulevardul cu Castani” alergau luminile toamnei, niște lumini dulci care m-au făcut să văd că mă aflu mai în sud, să dau dreptate celor care spun că Moldova începe de la Râmnicu Sărat. Aici a fost vama între cele două principate, dar orașul meu fiind la 30 de metri mai sus are și adieri reci, specifice Moldovei, totuși suntem munteni, cu grai pur românesc.

Voi reveni la Buzău la Centrul CulturaL Marghiloman, când vor fi Zilele dedicate scriitorului Vasile Voiculescu.

ECATERINA CHIFU, MEMBRĂ UZPR