„Aforismul românesc este apreciat în lume, nu şi acasă”(Vasile Ghica)
PRIETENII MEI SCRIITORII – INTERVIU CU D-UL VASILE GHICA
– D-le Ghica, scrieţi proză scurtă, eseu, dar marea dvs. pasiune este aforismul.Aveţi cărţi traduse în şase limbi, unele cărţi de-ale dvs.figurează în cataloagele bibliotecilor naţionale din:Franța, Germania, Anglia, Liban şi în Biblioteca Congresului American.Sunteţi membru al Uniunii Scriitorilor din România (care v-a premiat de două ori). Aţi primit alte două importante premii la Torino şi la Beirut. Două cărţi de-ale dvs. au fost lansate la celebrul Forum Asia-Europa, din 2015. Îi datoraţi cuiva lansarea dvs. în lumea mare a aforismului?
– Da.Întâlnirea mea cu o cărticică a scriitorului polonez Stanislav J.Lec m-a marcat definitiv.După lectura ei, am început să scriu şi eu aforisme. M -a descoperit poetul Adrian Păunescu. Mi-a făcut rubrică săptămânală în Facăra, care avea tirajul de 600.000 de exemplare. Apoi, mi-a apărut primul volum, la celebra editură Junimea din Iaşi, în 100.000 de exemplare.
– Împreună cu Fundaţia Pelin aţi organizat un festival al aforismului, singura manifestare de acest gen din ţară. Ce obiective aţi urmărit?
– Am considerat că este bine ca aforiştii să se întâlnească, să discute, să se întreacă şi să găsească soluţii ca această celebră specie să fie apreciată corect de conducerea USR şi de directorii revistelor literare.
– Este mai cunoscut aforismul românesc peste hotare?
– Da.În Italia şi în Serbia, au apărut în ultimii ani două antologii foarte valoroase, cu circulație europeană. Altă antologie a fost scoasă în Franţa de membrii festivalului nostru, coordonator fiind Ionuţ Caragea, poet premiat de mai multe ori, în această ţară. Scriitorul Valeriu Butulescu a fost tradus în 55 de ţări. Nu ştiu dacă poeţii noştri contemporani au asemenea performanţe.
– Aţi antrenat, în cadrul festivalului şi elevii.Cu ce intenţii şi speranţe?
– Se ştie că omul contemporan, în special tinerii, se îndepărtează de cultură, de lectură. Încercăm să-i aducem înapoi. Nu putem intra în prea multe detalii. Important este că i-am invitat ca actori, nu ca spectatori. Ei au selectat aforismele, le-au clasificat, le-au comentat, au făcut desene după ele. Impresionat de creativitatea lor, invitatul nostru, d-l Naji Naaman din Liban a tipărit, pe cheltuiala fundaţiei d-lui, cartea copiilor noştri Gânduri desenate, în şase limbi, în 3000 de exemplare şi a difuzat-o în foarte multe ţări.
– Editaţi şi o antologie a festivalului?
– Noi, românii, avem un păcat. Nu suntem riguroşi, nu păstrăm date despre manifestările susţinute. În antologii, noi publicăm interviuri cu personalităţile marcante, palmaresul, creaţii la rubrica Hors concours, articole de critică şi istorie literară despre aforism(recent au venit lângă noi și epigramiștii), publicăm toate aforismele izbutite, impresii etc.
– Vă mulţumesc!
Interviu realizat de Ecaterina Chifu
„Aforismul românesc este apreciat în lume, nu şi acasă”(Vasile Ghica)
PRIETENII MEI SCRIITORII – INTERVIU CU D-UL VASILE GHICA
– D-le Ghica, scrieţi proză scurtă, eseu, dar marea dvs. pasiune este aforismul.Aveţi cărţi traduse în şase limbi, unele cărţi de-ale dvs.figurează în cataloagele bibliotecilor naţionale din:Franța, Germania, Anglia, Liban şi în Biblioteca Congresului American.Sunteţi membru al Uniunii Scriitorilor din România (care v-a premiat de două ori). Aţi primit alte două importante premii la Torino şi la Beirut. Două cărţi de-ale dvs. au fost lansate la celebrul Forum Asia-Europa, din 2015. Îi datoraţi cuiva lansarea dvs. în lumea mare a aforismului?
– Da.Întâlnirea mea cu o cărticică a scriitorului polonez Stanislav J.Lec m-a marcat definitiv.După lectura ei, am început să scriu şi eu aforisme. M -a descoperit poetul Adrian Păunescu. Mi-a făcut rubrică săptămânală în Facăra, care avea tirajul de 600.000 de exemplare. Apoi, mi-a apărut primul volum, la celebra editură Junimea din Iaşi, în 100.000 de exemplare.
– Împreună cu Fundaţia Pelin aţi organizat un festival al aforismului, singura manifestare de acest gen din ţară. Ce obiective aţi urmărit?
– Am considerat că este bine ca aforiştii să se întâlnească, să discute, să se întreacă şi să găsească soluţii ca această celebră specie să fie apreciată corect de conducerea USR şi de directorii revistelor literare.
– Este mai cunoscut aforismul românesc peste hotare?
– Da.În Italia şi în Serbia, au apărut în ultimii ani două antologii foarte valoroase, cu circulație europeană. Altă antologie a fost scoasă în Franţa de membrii festivalului nostru, coordonator fiind Ionuţ Caragea, poet premiat de mai multe ori, în această ţară. Scriitorul Valeriu Butulescu a fost tradus în 55 de ţări. Nu ştiu dacă poeţii noştri contemporani au asemenea performanţe.
– Aţi antrenat, în cadrul festivalului şi elevii.Cu ce intenţii şi speranţe?
– Se ştie că omul contemporan, în special tinerii, se îndepărtează de cultură, de lectură. Încercăm să-i aducem înapoi. Nu putem intra în prea multe detalii. Important este că i-am invitat ca actori, nu ca spectatori. Ei au selectat aforismele, le-au clasificat, le-au comentat, au făcut desene după ele. Impresionat de creativitatea lor, invitatul nostru, d-l Naji Naaman din Liban a tipărit, pe cheltuiala fundaţiei d-lui, cartea copiilor noştri Gânduri desenate, în şase limbi, în 3000 de exemplare şi a difuzat-o în foarte multe ţări.
– Editaţi şi o antologie a festivalului?
– Noi, românii, avem un păcat. Nu suntem riguroşi, nu păstrăm date despre manifestările susţinute. În antologii, noi publicăm interviuri cu personalităţile marcante, palmaresul, creaţii la rubrica Hors concours, articole de critică şi istorie literară despre aforism(recent au venit lângă noi și epigramiștii), publicăm toate aforismele izbutite, impresii etc.
– Vă mulţumesc!
Interviu realizat de Ecaterina Chifu

Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..