Eu, Bibliotecarul, din cămăruţa aceasta cu cărţi de unde vă scriu, mărturisesc, fără putinţă de tăgadă, că nu aş putea trăi, dacă lumea aceasta a Verbului, căreia mă închin, precum Faust odată, nu m-ar lăsa să vieţuiesc, în armonie şi împăcare cu miile de tomuri al căror paznic şi familie sunt.

         Eu, Bibliotecarul, am trăit truda, nu zadarnică,  a legăturilor de cărţi, cărate sisific, la temelii de biblioteci, am  simţit maiestatea rafturilor pline de înţelepciunea veacurilor, dar şi tristeţea sau aşteptarea, atinsă mai întotdeauna de aripa istoriei, a rafturilor goale, pe care tot eu, bibliotecarul, le-am umplut mai apoi, carte cu carte, atingând, cu fiecare tom aşezat unde trebuie, eternităţi de o clipă…

         Eu, Bibliotecarul, am visat, deopotrivă, labirinturi borgesiene şi ferestre înalte pentru biblioteca mea şi am trăit, ascuns de privirile alor mei, propria-mi durere Ghetsimani, dar nu am uitat niciodată să fiu un veşnic căutător al ideilor, şi al oamenilor, care au nevoie de mine şi nu ştiu să mă găsească.

          Eu, Bibliotecarul, sunt aici, lîngă tine, trecătorule, prieten şi tovarăş de drum, învăţător şi frate, niciodată străin, niciodată singur, niciodată învins.

         Eu, Bibliotecarul, semăn, sau poate chiar sunt, ca o continuare de poveste, Ana lui Manole, pe care toţi o ştiu acolo, răbdătoare şi sfântă, între ziduri, dar pe care n-o văd niciodată, unii pentru că nu au sufletul pregătit, alţii pentru că nu au ochiul atent…

         Eu însumi am crezut mai întîi, că sunt paznicul  Cărţii de nisip a lui Borges, dar, cu timpul, cînd mi-au încărunţit tinereţile, am înţeles metafora care nu-mi dădea deloc pace, i-am înţeles destinul: Eu sunt aidoma Cărţii de nisip, aşezată la intrarea în Templu, sunt ochiul, sunt sufletul Templului numit Bibliotecă…

         Eu, Bibliotecarul, sunt un om şi nimic mai mult, dar vă privesc pe Dumneavostră, fraţii mei de profesie şi de suflet, şi-mi spun: aici sunt, o, Doamne, şi puterea cărţilor şi puterea cuvintelor şi destinul mişcător  al bibliotecilor, aici sunt, în forţa fiecăruia şi a tuturor laolaltă, în sclipirea din privirea Dumneavoastră, în mângîierea şi fermitatea cuvintelor pe care le mânuiţi şi le săpaţi în suflete.

         Eu, Bibliotecarul, ucenicul celor buni, de ieri şi de azi, care am râs-plângând, de urcuşurile şi coborâşurile mele de-a lungul istoriei, mă uit la Dumneavoastră, bunii mei bibliotecari şi prieteni şi, cu mâinile împreunate în reverenţă, vă spun: respectată să vă fie munca şi dragostea pentru cărţi şi oameni deopotrivă, iubiţi să fiţi pentru generozitatea de fiecare zi şi sporită să vă fie recunoaşterea şi izbânda.

Director Teodora Fîntînaru

şi Colectivul Bibliotecii Judeţene „Duiliu Zamfirescu” Vrancea

–

Relatii Publice – Biblioteca Judeteana „Duiliu Zamfirescu” Vrancea
tel.mobil 0726245817
tel. fix 0237 214562
relatii_publice@bjvrancea.ro
biblioteca@bjvrancea.ro
www.bjvrancea.ro by

Referinţă Bibliografică

Eu, Bibliotecarul… LA MULȚI ANI DE ZIUA BIBLIOTECARULUI!/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 22 aprilie 2016