Începând cu crearea lumii noastre, glasul lui Dumnezeu s-a auzit rostind cu maiestate: ,,Să fie lumină!” Și a fost lumină.” (Genesa; 1-3) Glasul Său plin de putere creatoare a creat cerul și pământul pe care ne desfășurăm viața. De-a lungul istoriei omenirii, Dumnezeu a vorbit prin intermediul mesagerilor Săi, oamenilor sfătuindu-i, mustrându-i, uneori implorându-i, să se întoarcă de pe drumurile pierzării, în brațele Sale larg deschise, pentru ai primi pe păcătoșii ce asemenea fiului risipitor se întorc la Tatăl lor Ceresc.

În Vechiul Testament, viața poporului Israel era strâns legată de mesajele pe care Dumnezeu le trimitea prin profeții Săi. Dacă la nivel individual sau colectiv aveau o problemă, mergeau la profet și îi expuneau necazul lor, apoi așteptau să primească răspunsul de la Dumnezeu. Profetul era omul căruia îi vorbea Dumnezeu, fie prin vise sau viziuni, ori Dumnezeu îi vorbea direct, și astfel profetul devenea port-vocea lui Dumnezeu între oameni. Îmi place ceea ce se consemnează în acest sens despre relația lui Moise cu Dumnezeu. ,,Domnul vorbea cu Moise față în față, cum vorbește un om cu prietenul lui…” (Exod; 33-11) Este adevărat că Moise a avut un mare privilegiu de a conversa cu Dumnezeu ca cu un prieten al său. Dar chiar dacă nu la același nivel ca Moise, și alți profeți în perioada Vechiului Testament au comunicat cu Dumnezeu.

De asemenea, despre împăratul David care a avut o viață zbuciumată, rapoartele Sfintelor Scripturi consemnează că de câte ori era prins în mrejele unor situații grele, și cei din jurul său cădeau în disperare, David se apropia de Dumnezeu și îi cerea ajutorul și sfatul prin intermediul rugăciunii. Apoi aștepta răspunsul, și uimitor este faptul că Dumnezeu nu îl lăsa pe David în întuneric și disperare, ci îi răspundea povățuindu-l ce anume trebuia să facă pentru a ieși din acele situații limită în care adesea era prins.

În dispensațiunea Noului Testament oamenii, nu numai că au auzit glasul lui Dumnezeu dar au și putut în persoana lui Iisus din Nazaret să-L vadă întrupat. Despre acest lucru ne-a scris și apostolul Ioan. ,,Ce era de la început, ce am auzit, ce am văzut cu ochii noștri, ce am privit și ce am pipăit cu mâinile noastre, cu privire la Cuvântul vieții, pentrucă viața a fost arătată, și noi am văzut-o, și mărturisim despre ea, și vă vestim viața veșnică, viață care era la Tatăl, și care ne-a fost arătată; deci, ce am văzut și am auzit, aceea vă vestim și vouă, ca și voi să aveți părtășie cu noi. Și părtășia noastră este cu Tatăl și cu Fiul Său, Iisus Hristos.” (1Ioan 1; 1-3)

Fiul lui Dumnezeu trăind între oameni, oferind lumină și iubire tuturor pentru ai învăța cum să se pregătească pentru eternitate, acesta a fost marele privilegiu al acelei generații, dar și o uriașă responsabilitate. Pentrucă atunci când lumina luminează și oamenii aleg întunericul, cu timpul, în locul binecuvântărilor pot cade judecățile divine. După înălțarea lui Iisus la cer, apostolii au propovăduit cu putere Evanghelia în tot imperiul roman zguduindu-l din temelii. După Iisus lumea nu a mai fost niciodată aceeași, pentrucă dragostea Sa a revoluționat gândirea umană. Și chiar dacă în istoria omenirii au existat etape de întuneric spiritual, lumina pornind de la tronul lui Dumnezeu a iluminat mințile oamenilor îndemnându-i să urmeze binele.

A urmat apoi reformațiunea și ieșirea din evul mediu întunecat. Este impresionant de urmărit cum în mod special prin Martin Luther, Hristos a sfărmat tradiții bisericești nebiblice, și acolo unde oamenii se zbăteau în întuneric a răsărit lumina, iar vestea bună a mântuirii a fost proclamată cu putere. Se pot răsfoi filele istoriei și analiza modul cum lumina lui Dumnezeu a pătruns mereu înlăturând întunecimile. Dumnezeu a vorbit în istorie prin intermediul mesagerilor Săi, arătându-le calea cea bună oamenilor. Iar prin Duhul Său, a pătruns în mințile tuturor oamenilor ce au trăit pe fața pământului îndemnându-i să se întoarcă la El.

Oare astăzi în secolul XXI ne mai vorbește Dumnezeu și nouă? Mai este El dispus să comunice cu noi? În această lume a tehnologiei și a descoperirilor științifice ce pe unii îi îndepărtează tot mai mult de Dumnezeu, se mai poate discerne vocea lui Dumnezeu? În vacarmul marilor orașe, în mijlocul vieții stresante pline de alergare ce o ducem cu atâtea probleme cu care ne confruntăm, mai discernem vocea lui Dumnezeu, sau mai simțim nevoia să fim îndrumați spiritual de Duhul Său? Dar cum ne vorbește Dumnezeu nouă astăzi, în era post modernismului?

În primul rând, prin intermediul Bibliei ce în continuare rămâne prin excelență Cartea cea mai plină de înțelepciune pe care o avem. Este adevărat, că metodele lui Dumnezeu de a comunica cu oamenii s-au schimbat, dar nu și dorința Sa de a ne salva. De asemenea vocea lui Dumnezeu se poate discerne pe linia gândurilor, pentrucă Duhul Sfânt ne vorbește la nivelul minții noastre. De aceea, avem nevoie să ne oprim uneori din toată alergarea noastră, și să așteptăm liniștiți să auzim vocea lui Dumnezeu. Asemenea lui Ilie, ce pe vremuri a auzit acel susur blând și subțire și a știut că acolo era prezența lui Dumnezeu, inimile noastre rănite, viețile noastre răvășite de tot greul acestei lumi, au nevoie de atingerea delicată a acelui susur blând și subțire ce ne poate aduce vindecare.

De obicei, oamenii când aud vestea bună a mântuirii, adoptă următoarele atitudini: în primul rând amânarea, crezând că timpul este ceva ce le aparține și că vor avea timp pe viitor să se întoarcă la Dumnezeu. Sau împotrivirea în fața apelurilor divine, motivând că lumea este rea, și spunând despre unii lideri religioși că nu urmăresc decât manipularea maselor și câștigarea de bani. Și ca urmare, ei doresc să se mai bucure în viața lor trecătoare de plăcerile de o clipă ale păcatului.

Apostolul Pavel a consemnat în cartea Evrei un lucru foarte interesant și anume: ,,Astăzi dacă auziți glasul Lui, nu vă împietriți inimile!” (Evrei 4-7) Inima omenească se poate împietri, și atunci vocea lui Dumnezeu nu mai este percepută, iar interesul pentru lucrurile spirituale dispare. Și ca urmare, moartea spirituală se instaurează în ființa umană. De aceea este bine să căutăm să ascultăm vocea lui Dumnezeu indiferent de natura problemelor ce ne apasă. El are o cale de eliberare pentru noi, sau cel puțin poate oferi puterea ce ne face în stare de a depăși orice obstacol. Și mai mult de atât, Dumnezeu poate schimba modul nostru de a percepe realitatea, de asemenea El ne poate preschimba pe linia gândurilor mintea noastră, și astfel multe dintre spaimele ce ne terorizează pot dispărea.

Îmbucurător este faptul că și astăzi Dumnezeu este dispus să ne vorbească, oferindu-ne speranță în lupta vieții. Umblând împreună cu Dumnezeu în această viață, lăsând Duhul Sfânt să ne modeleze, sunt marile privilegii de care putem beneficia dacă dorim. Iar în momentul când ne deschidem inimile în fața chemării duioase a lui Dumnezeu la mântuire, vom constata că atracțiile păcatului își pierd vraja cu care ne-au orbit și că lucrurile spirituale devin interesante. Și valurile vieții ori cât de puternice ar fi, și oricât de tare ne-ar izbi, nu vor putea să ne dărâme fiindcă prezența nevăzută a lui Iisus ne va însoți pas cu pas pe calea vieții. Iar la orizontul vieții noastre, se va deschide posibilitatea ca într-o zi să pășim în eternitate.

by

Referinţă Bibliografică

Eugen Oniscu: VOCEA LUI DUMNEZEU/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 23 martie 2019