Amintiri despre viitor

De mi-ar da un străin amintirile lui
(Atârna-mi-aș, naiv, amintirile-n cui!)
Aș uita cine-am fost, n-aș mai ști cine sunt,
Fără teamă mi-ar fi viitor cât de crunt,

Aș gusta libertăți negândite un pic,
Inorogi înhămând oiștii Carului Mic
Și, jucând un șotron prin Sistemul Solar,
L-aș cunoaște pe Fram, ursulețul polar,

Un orfan amărât, prins de oameni, dresat,
Ca-ntr-un geamăn destin, unui om adresat;
Când s-o teme că-s trist, că de Terra mi-e dor,
Mă va duce-ntre alci, în uitat Labrador,

Dar sătul de zăpezi, de-nghețat litoral,
Voi găsi, căutând, un recif de coral,
O lagună de vis, cu albastre luciri,
Să-mi alunge din piept îndoieli, năluciri,

Să mă pierd în tăceri, să mă aflu-n ecou,
Să mă nască de sus apa, Duhul, din nou
Și în lacuri să văd că în ochii mei sterpi
Sarbacane de gând n-au veninuri de șerpi,

Nu mai vreau să învăț să mai fac niciun vers,
Peste ape-n amurg voi deprinde alt mers
Și vorbind cu arbuști să-mi răspundă copaci,
Demn, furtuna s-o cert: – Liniștește-te, taci!

Voi putea (în sfârșit!) să iubesc trandafiri,
Fără teamă de crini cu-ndrăznețe priviri,
Fără bani, fără griji sau amici prefăcuți,
Fără teatru absurd sau vrăjmași precauți,

Vreau pe plajă să-mi fac din cochilii și scoici
Un altar pentru prunci fără mame sau doici,
Să-mi vorbească în zori Dumnezeu Nenumit,
Fără dogme să-L văd sau canon de-mplinit,

Să mă-ncânte, zglobii, ziua albi pescăruși,
Nopți cicade slujind pe prietenii duși,
Câți or fi, neștiuți… Cei rămași să îmi dea
De pomană doar flori pentru inima mea.

Mă vor șterge, pe rând, din memorii și ei,
S-or întoarce în lut, câte doi, câte trei,
Doar Oceanul va ști să păstreze secret
Un destin anonim, fără dor sau regret…

sâmbătă, 10 iulie 2021

by

Referinţă Bibliografică

Eugen Serea – Amintiri despre viitor/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 8 ianuarie 2022