Eugen Serea
Aș vrea

Aș vrea să spun povești, dar cui să spun,
În Lumea noastră materialistă?
Teatru absurd ori teatru de revistă,
Același joc secund, obscen, nebun…

Aș vrea să zbor, nu doar să mă târăsc:
Ne-așteaptă cerul sfânt, pe fiecare!
Dar cine vrea răspuns la întrebare,
Când toți, unii pe alții, se pârăsc?

Aș vrea să uit deplin, definitiv,
Această pânză de păianjen, sumbră,
Pândind, flămândă, suflete, din umbră,
Ce-așteaptă moartea pașnic, asertiv.

Aș vrea să strig, s-audă cât mai mulți,
Că totul nu-i „aici și-acum”, derivă
De goeletă-n vântul împotrivă!
Dar banul i-a tâmpit chiar și pe culți…

Aș vrea să cânt, să râd și să alerg
Prin ploaie, cât mai des e cu putință,
Slăvind curat Mirabila Ființă
Care a scris ce n-aș putea să șterg.

Aș vrea să am mai optimist mesaj,
Revigorant, înălțător, angelic,
Dar nici să cad în trendul psihedelic,
În care totu-i roz, dement dresaj.

Aș vrea să-mpart puținul meu avut
Copiilor ce-s la-nceput de Cale:
Un Sfânt Potir pierdut printre pocale
Și un Altar de Zeu Necunoscut.

Aș vrea să-nvăț să tac, prea m-am căit
De-atâtea ori de judecăți, de sfaturi;
Tot desfăcând, la ceapă, straturi-straturi,
Străin mormânt să plâng n-am șovăit.

Aș vrea să las, măcar din când în când,
Pământul jos, să nu-l mai duc pe umeri,
Măcar cât să înveți, robot, să numeri
În altă bază decât doi, în gând.

Aș vrea să mor ‘nainte de Sfârșit,
Să nu mă prindă-n lut Apocalipse
Ce fac din cercuri ‘nalte doar elipse,
Prin anticul și acceptatul rit.

Aș vrea s-adorm, să nu mă mai trezesc:
Ce are Lumea asta să-mi ofere?
Deșartă slavă? Muzică de sfere?
Un os de ros? Comori ce putrezesc?

Aș vrea ca Timpu-n loc, un pic, să stea,
Cât să îmi fac un inventar al vieții:
Crescut-am pui? Am alungat ereții?
Momentul e să plec? Atât aș vrea…

vineri, 21 august 2020

by

Referinţă Bibliografică

Eugen Serea – Aș vrea/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 19 februarie 2022