Eugen Serea
Binecuvântare
Din depărtări de-adânc de necuprins,
Întind spre noi mânuțele, copiii,
Cu glas de îngeri ne sfințesc, zglobiii,
Și ne-nfioară zborul lor aprins…
Iar ochii mari, sclipind de infinit,
Ne sorb în Rai cu patimă divină:
Muguri de vise, fără nicio vină,
Stau să pleznească-n cerul ruginit…
Surâsul lor de blând Arhiereu
Pace și Har ne dăruie anume…
Prin ei, Cuvântu-a revenit în lume:
,, – Binecuvântă, Fiu de Dumnezeu!”