Eugen Serea
Lumina
’Nainte de cuantă, vibrare, secundă,
De cugetul sacru călare pe undă,
De semne ținându-și captive simboluri,
De viul fractalic ce umple-va goluri,
’Nainte de bietul concept euristic
Ce pipăie taina demersului mistic,
Era pretutindeni, fiind pe niciunde,
Întâia Lumină ce toate pătrunde,
Curată și albă ca prima ninsoare,
Ca fulgerul-n beznă, ca raza de Soare…

Prin ea părăsit-am Neantul de gheață,
Doar ea e căldură și hrană și viață,
În praf și-n cenușă ne-ntoarcem și-n fumul
Altarelor stinse, când lesne-i dăm drumul
Să zboare din inimi, din brațe, din minte
Spre țările calde din Șapte Cuvinte…

Copil fără grijă, mai joacă șotronul
Prin voile firii, smerindu-ne tronul,
Mai umblă de-a lungul, de-a latul ființei,
Cercându-ne-n lanțuri puterea credinței,
Ne surpă ambiții de slavă deșartă
Cu arma smeririi, mirifică Artă
Ce știe să tacă, ce știe discerne,
Ce știe s-asculte Tăcerii eterne,
Plecând spre țărână și firul de iarbă
Și tisa, ca seve, în veac, să nu fiarbă…

Aruncă-n adâncuri jivinele fricii
Și binecuvântă, cu jar, licuricii,
Transmută, cu milă, funinginea grinzii
În aurul roșu din Țara Oglinzii,
Reumple și-ncuie cutia Pandorei,
Ne-ngeamănă clipei, ne-nstrăină orei,
Ne-alătură erei, Eonu-l veghează
Și cameleonii sub mască-i vânează
Și clopot lui Gauss îi trage-ntr-o dungă,
Incubi și arhiconi din suflet alungă
Și inimă-nmoaie și spirit ascute,
Preface în zâne chiar iasmele slute,
Pacifică trolii, sfințește goblinii
Îneacă în lacrimi stârnit Kundalini,

Apoi, pe-o vioară cu-o singură strună
Și-apleacă arcușul, spunând „‒ Noapte bună…“

vineri, 8 ianuarie 2021

by

Referinţă Bibliografică

Eugen Serea – Lumina/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 3 martie 2022