Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » Eugen Serea – Nimic

Eugen Serea – Nimic

Eugen Serea
Nimic

Nu vreau nimic din Lumea asta moartă,
Nimic din strălucirea ei deșartă,
Din mustu-i cald, perfid cum e veninul,
Sau din parfumul ce precede spinul.

Nu-mi trebuie (antume și postume)
Aplauze, ovații, faimă, nume,
Nu simt nevoia să mă recunoască
Un geniu clinic, ori un gură-cască.

Nu dau doi bani pe nicio acceptare,
N-aștept recunoștință, validare,
Și nu voi prețui statui de piatră
De la mulțime tâmpă, idolatră.

Nu vreau să leg amiciții prea dese,
Vânat, vândut apoi pe interese,
Mă lasă rece zâmbetele fade
Acelor care-mi tot promit rocade.

Am fost vrăjit, spirit naiv, prea lesne
De imnuri, de sloganuri de pricesne;
Stând lângă foc, povești lacrimogene
Mi-au apăsat, cu diamante, gene.

M-au săgetat, când dăltuiam Corintul,
Ca pe-un mistreț cu colții ca argintul
Și ca pe-un inorog, bătrân și tandru,
M-au hăituit prin crâng de palisandru.

De-aceea, nu mai cred acum în basme,
Că naște rațiunea-n somn fantasme;
Ca trestie, m-au frânt…Cugetătoare
Mai sunt numai la sufletul ce doare.

Nu mă închin la spiritul de turmă:
Invidia în inimi văd cum scurmă,
Mândria soarbe măduva din oase,
Prostia-n toate caută foloase

Și răutatea, hâd, rânjește-ntruna,
Precum un craniu ce sfidează Luna,
Durerea-ngemănată cu plăcerea
Înalță temple, sfărâmând tăcerea,

Iar frica, pretutindeni suverană,
Nu vin și untdelemn toarnă pe rană,
Ci droguri vechi sau noi, ieftine dricuri
Consolidând eternele nimicuri.

Și totuși…Dac-ar fi să-mi cer o parte,
Măcar un ciob din amforele sparte,
Cu glasul stins și cu un nod în gât:
,, – Uitați-mă…Atât vă rog…Atât…”

sâmbătă, 3 octombrie 2020

Facebooktwitterby feather