Fii om mare, dar te-arată mic,
Rugăciunea nu costă nimic;
E singura cale, singurul truc,
Să-ți faci amic din fostul inamic.
Deci fii mare, dar te-arată mic,
Căci Cel mai Mare, Cel fără de fine,
S-a făcut astăzi mic… la fel ca tine.

Omul pe om, cu o vorbă, îl încuie,
Cu alta, șiret, ușor îl descuie,
Apoi promite oricui, orice,
Doar-doar o putea să îl supuie.
Căci omul crede, în mintea sa oarbă,
Că tot ce zboară-i bun de pus în ciorbă!

Înghite fluturi, țânțari și chiar muște,
Zicând că-s pufoase și bune găluște…
Dar uită că-n vasul de Domnul lăsat,
Nu tot ce sclipește e de mâncat.
De Crăciun, când cerul de stele e plin,
Învață să taci și să fii mai puțin,
Căci în scutece mici, sub o rază de soare,
S-a ascuns cea mai sfântă și mare mirare.
–––––––––––––––

Refugiul Inimii Neliniștite

Tu ești tronul tăcut în pustiul de dor,
Ești marea bogăție și sfântul izvor.
Confident și prieten, existență și cale,
Stăpân peste culmi și peste-a mea vale.
Ești prima iubire și ultima geană,
Ești leacul ce-nchide a lumii vechi rană.

Ești Primăvara mea, zi de naștere sfântă,
Paradisul spre care tot sufletul cântă.
Cârmaci printre valuri, Răsărit de pământ,
Singurul „Tu” dincolo de cuvânt.
Deși ochii de lacrimi îmi sunt plini mereu,
Sunt fericită, Doamne, căci Tu ești al meu.

Îți voi cânta laude-n zi și în noapte,
În imnuri de slavă sau simple șoapte.
Inima mea, în neliniști trudită,
Lângă Tine, Doamne, se simte odihnită.

Camelia Opriţa

by

Referinţă Bibliografică

Camelia Opriţa: Fii mare, dar te arată mic: Pilda Smereniei de Crăciun/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 24 decembrie 2024