Cred că secolul XX a fost numit secolul vitezei pentru că acest secol a accelerat viteza omului spre Sfârşitul lumii.
E-adevărat, cu o floare nu se face primăvară. Dar cei din jurul respectivei flori se pot bucura de existenţa ei, admirând-o şi mirosind-o, iar cei de departe pot veni la ea.
Când eram tânăr magistrat, mă simţeam foarte încântat atunci când poliţiştii mă salutau cu formula: Să trăiţi ! Acum am devenit impasibil. Singurele mângâieri ale mele sunt astăzi momentele în care mă întâlnesc cu oameni (arieni sau ţigani, senatori sau gunoieri, ortodocşi sau budişti) care rezonează plăcut la cuvântul iubire şi care reacţionează reverbativ la bătăile inimii mele.
M-am întrebat odată cum poate Dumnezeu să fie în milioane de locuri, în acelaşi timp. Răspunsul mi-a venit de la soare: şi el poate să pătrundă prin milioane de ferestre, în acelaşi timp.
Nu avem nevoie de legi mai bune, nu avem nevoie de instituţii noi, nu avem nevoie de sfaturi din afară, nu avem nevoie nici măcar de gânduri mai profunde. Avem nevoie doar de puţină dragoste în plus. Atât.
Dumnezeu îi spune fiecărui om: Sunt deja în inima ta. Caută-Mă puţin mai adânc !
Discutam, cândva, cu nişte colegi, despre legalizarea homosexualităţii şi a prostituţiei. Le-am spus, argumentat, că sunt total împotrivă şi ei mi-au răspuns că din punct de vedere religios am dreptate, însă din punct de vedere social, economic, politic, igienico-sanitar este benefică legalizarea lor. Le-am replicat că ei nu înţeleg un lucru elementar: poţi vorbi despre orice din punct de vedere social, economic, politic, cultural etc., dar puncte de vedere religioase nu există. Pentru că Dumnezeu nu are puncte de vedere, nici opinii. Dumnezeu are PORUNCI. Vrei să le respecţi, te duci în Rai. Nu vrei să le respecţi, te duci în iad. Punct.
Când omul are puncte de vedere contrare poruncilor divine, aceste puncte de vedere devin pete pe creier, care o fac pe maimuţă să roşească de ruşine că este uneori comparată cu omul.


