Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Fără categorie » FLORIN T. ROMAN – Suspin colectiv

FLORIN T. ROMAN – Suspin colectiv

Dor trădările, dor

iar cerul s-a obişnuit cu sfâşierea;

în acest anotimp al însingurării

să încercăm să ne-mprietenim cu florile.

Cresc prea mulţi mărăcini

pe cărarea care duce înspre însumi,

timpul, galant seducător,

ucide generaţii de speranţe,

lumea e tot mai mică

dar distanţele dintre oameni tot mai mari

(uneori suferinţa colectivă comprimă aceste distanţe,

însă doar pe termen scurt),

pădurile plâng cu suspine de femei violate,

oceanele scuipă cu cinism resemnări

pe ţărmuri îndurerate,

iar eu nu pot să fac nimic,

poate doar să ridic din noroi craniul lui Hamlet

cu degete de bufon şi să invoc Bucuria de-a trăi:

Strânge-mă, Viaţă, la piept

până îmi iese destinul pe gură

şi sărută-mi fruntea

cu verdele crud al primăverii!

La ceasul când pe obrazul ţării alunecă,

una

după

alta,

lacrimi mistuite în văpaia indolenţei,

eu nu pot decât să-mi accelerez pulsul

până se transformă în bătăi de aripi

şi uneori mai departe, până când bătăile de aripi

se îngemănează

taciturn şi nocturn,

undeva într-un nor,

cu zborul îngerului meu păzitor.

Cum stau aşa, culcat pe spate,

în sicriul ce mă poartă spre mine însumi,

iată, pot să număr mai bine

stelele şi păcatele,

zâmbetele şi visele ucise,

laurii şi bătăliile pierdute.

Undeva, departe şi târziu,

dincolo de orizontul însângerat

al acestui tărâm pârjolit, pustiit,

se odihnesc morţii la lumina

lumânărilor de ceară

dintr-o poezie încă nescrisă.

Îi simt,

îi invoc,

le vorbesc.

Ceva mai aproape,

rug lângă rug

şi rugă lângă rugă,

un alt fel de incendiu

străbate istoria până la cer şi-napoi,

iar sufletul meu, trist şi vulnerabil,

încă mai caută, fără costum de protecţie,

prin fum şi cenuşă,

metafore şi sensul vieţii.

Doamne, ce trişti sunt astăzi poeţii!

Da, ştiu, morţii cu morţii

şi vii cu vii,

dar haideţi, totuşi, vă rog,

să-ncercăm să ne-mprietenim cu florile

măcar noi, copiii!

 

Facebooktwitterby feather