Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » Camelia Opriţa: Dincolo de noi

Camelia Opriţa: Dincolo de noi

Dacă aș sta, aș fi doar umbră-n cale,

Strivind lumina de pe chipul tău.

Așa că plec, ducând cu mine jale,

Te las în urmă, să nu-ți fie rău.

Sunt amintiri ce ard, dulci și amare,

E tot ce iau în lunga mea plecare.

Te rog, nu plânge, n-are niciun rost:

Nu ești ce-am vrut, nu sunt ce-am fost.

Sper viața să-ți dea tot ce-ai visat,

Să fii senin, un altfel de bărbat.

Îți doresc zâmbet și drum cu lumină,

Dar mai ales, o iubire deplină.

Suntem două lumi ce nu se pot uni,

Când adevărul a secat în a minți.

Destinul ne vrea pe căi separate,

Iubirea noastră-i vis, nu realitate.

Te voi iubi mereu, dincolo de noi,

Chiar dacă inima-mi plânge în ploi.

TRADUCERE ÎN ENGLEZÄ:

If I remained, I’d be a shadow’s trace,

Crushing the light upon your gentle face.

And so I leave, with grief as my decree,

To set you loose, to let your soul be free.

Sweet-bitter memories, they burn and glow,

Are all I take on this long path I go.

Please, do not cry, it’s useless to regret:

You’re not my dream, I’m not who we first met.

I hope that life gives all you’ve ever sought,

The better man that wisdom might have wrought.

I wish you joy and paths of golden light,

But most of all, a love that’s true and bright.

We are two worlds that never can align,

When truth was lost in lies of your design.

Our destinies now pull us far apart,

Our love’s a dream, not reality’s heart.

I’ll love you still, beyond what we could be,

Even if my heart rains tears inside of me.

Facebooktwitterby feather

Despre OPRITA Camelia

Camelia Oprița, C.V. LITERAR Portret de Autor: Arhitectul Jocurilor de Cuvinte între Basm și Realitate unde cuvintele nu doar descriu lumi, ci le zidesc la granița fragilă dintre vis și realitate. Ceea ce numim operă personală este, în realitate, o emanație a colectivității. Tot ceea ce scriu aparține oamenilor, eu sunt doar curatorul unei stări născânde care ne unește pe toți. Fiecare pagină pe care o aștern nu este un monument dedicat propriei mele minți, ci o oglindă pe care o țin în fața umanității. Trăirile, temerile, momentele de extaz și căutările Infinitului nu au fost create de mine; ele s-au născut din întâlnirile voastre, din iubirile voastre, din durerile voastre mute. În această curgere eternă a vieții, eu nu sunt un stăpân al adevărului, ci doar un martor atent. Rolul meu este să culeg aceste fragmente împrăștiate, să curăț praful de pe ele și să le așez sub o lumină nouă, astfel încât să vă puteți recunoaște. Tot ceea ce scriu aparține oamenilor. Eu sunt doar curatorul acestei mari istorii comune, un simplu paznic al cuvintelor care ne readuc în starea noastră născândă. Cuvântul care hrănește: „Îl privesc pe Ion Creangă ca pe un basm românesc în care copilăria refuză să se termine. Adesea sunt întrebată: de ce scriu literatură pentru copii? Răspunsul e simplu și, totodată, dureros: priviți în jur. Astăzi, bucuria pare să fi devenit o raritate. Oamenii umblă cu frunțile întunecate de griji, cu capul plecat, de parcă ar fi pierdut o monedă de aur și o caută cu disperare în țărână, uitând să mai privească cerul. Destinul meu s-a împletit, încă de mică, cu rafturile bibliotecii din casa părintească. Acolo am învățat că o casă fără cărți este o casă fără ferestre. Chiar și acum, ori de câte ori trec pragul cuiva, ochii mei caută instinctiv biblioteci, etajere sau măcar acele măsuțe de cafea unde volumele stau așezate în tihnă, parcă așteptându-mă să le deschid taina. Trăim într-o epocă în care mulți copii sunt învățați să creadă că povestea este o „minciună gogonată”, o iluzie fără folos. Eu cred contrariul. În viziunea mea, literatura nu este o evadare, ci o hrană esențială: dacă ți-e foame de sens, o carte te hrănește; dacă ți-e sete de frumos, ea te adapă. Scriu pentru a le reda copiilor — și oamenilor mari care au uitat să fie copii — dreptul de a găsi moneda de aur nu în țărână, ci între paginile care ne învață să mergem drept.” Camelia Oprita - scriitoare, autoare română de limbă română și italiană. Colaborează cu majoritatea revistelor literare din țară și străinătate, semnând și antologii literare pentru copii. -Flacăra lui Adrian Păunescu, Acolada, Alternanțe, Boema ( lumea copiilor) Constelaţii Diamantine, Spații Culturale, Litera Nordului, Neuma, Romania literara, Revista de Cultură și Atitudine Plumb (USR Bacău) Revista „Viața noastră” Bârlad, Revista Țara de Sus ș.a.m.d. Cărți publicate: Cuvântul deschide gândul omului, Bună dimineața, Camelia, Povestea stelelor