Mariana Gurza, aşa cum se retrografiază în noul volum, „Apropieri”* – ce-au scris prieteni despre ea, ce-a scris ea despre ei -, îşi denunţă pietatea bucovineană pe foi ca de acatist. Să fi bravând poeta creştină? Dar au bravat Vasile Plăvan sau Aspazia Oţel Popescu prin pisaniile lor însângerate? Astfel de scrieri nu ţintesc neapărat literatura, cât spiritualitatea ancestrală. Se tinde ideal spre logodirea rugăciunii cu poetica.
Evaluările critice ale lui Adrian Dinu Rachieru sau Artur Silvestri îi statuează parcursul de la întâmpinare la recunoaştere literară, în afara modelor. Versalitatea pelerinar-creştin-dedicativă a poetei magnetizează judecăţi afine din ţară şi diaspora românească: „poeta cu suflet de înger” (Valentina Teclici) – „o recreare a unui stil neconvenţional” (Ben Todică) – „minus durere” (Vasilica Grigoraş) – „model de limbă românească” (Cecilia Bănică Pal) – „pete de inocenţă” (Alexandru Moranu) – „un univers antinomic” (Eleonora Schipor) – „o reţetă salvatoare” (Vetuţa Anghel).
Masiva recoltă de laudaţii sporeşte prin reflecţiile de cititor, sincere panegirice ale Marianei Gurza, ca într-un ordin al mărturisirilor. Ajungem, cumva, la dedesubturi ale creaţiei sale, prin empatia cu autorii recenzaţi. Facem cunoştinţă cu un cerc similiortodox, în prelungirea Gândirii: Anatol Covali („Fraternitatea cu poetul Radu Gyr denotă puritatea poetului”) – Veronica Bălaj („un fel de Vitoria Lipan modernă”) – Camelia Cristea („este inspirată de tot de mişcă”) – Ilie Motrescu (poet crâsnean – Cântarea Carpaţilor/ Arizona/ postum – „o carte necesară”) – Dorina Stoica („o poezie profetică ce s-a născut în urma prigoanei”) – Elena Schipor („truditoarea cuvântului românesc”) – Hedir Al-chalabi („şi-a creat universul ei dincolo de imaginaţia noastră”).
Acest dosar-credinţă se citeşte ca un poem de poeme, că nu în cine ştie ce instanţă. Dacă poemele proprii vor fi fost ecouate amical-eufonic, de o subtilă grandoare este reeditarea „Boabe de lacrimi” de Vasile Plăvan în volumul Vasile Plăvan „un Slavici al Bucovinei”. „Mulţumim Marianei Gurza pentru încredinţarea acestei lucrări” (Dumitru Mnerie). În volumul „Destine umbrite”, carte de neuitare, „în galeria personalităţilor care îi confiscă interesul nu putea lipsi unchiul Vasile Plăvan”.
Vivacitatea cărţilor de poezie lasă deschisă şi o fereastră politică „incorectă” (?). Cum ar fi „O lacrimă de dor”, rostogolită din „Ţara fagilor”…Vivat, crescat, floreat, muceniţa Neamului Românesc, Aspazia Oţel Petrescu!”: „M-aş cuibări ca o copilă/ în poala ta sfântă mucenică/ şi-am depăna filă cu filă/ poveşti din dulcea Bucovina.(…) O îmbrăţişare creştină/ din Ţara Fagilor venită/ ca o sfântă cetină-n lumină/ de la legionari primită.“ În ce-o priveşte persona pe Mariana Gurza: „Am crezut că travestindu-mă/ în lumină,/ în disperare/ am să-ţi adorm imaginaţia.”
–––––––-
* Vol. „Apropieri – pelerinaj prin idee, gând şi suflet” de Mariana Gurza, coordonator Emilia Ţuţuianu, Editura Muşatinia, 2017
George ANCA
Bucureşti
aprilie 2017
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..