De lichelism noi vom scăpa
numai în cap dacă-i vom da!
Se afirmă de către naivii îndrăciți într-ale democrației că votul este mai tare ca glonțul! Așa să fie? Păi, dacă ne-aruncăm ochii roată în jurul nostru și în istoria postdecembrismului, avem de ales: ori că democrația își râde de noi cu taina capriciilor după care se conduce, ori că pretinșii democrați pedalează în continuare pe substituirea realității cu iluzii și speranțe (pesemne că ăștia au în vedere acele cartușe fără gloanțe, cărora li se spune oarbe), ori amândouă deodată și în proporții diferite, funcție de împrejurări.
Da, căci în Rusia democratizată (!) după canoane stalinisto-muscălești (a nu se uita originea asiatică a tiraniei), (Ras)Putin și ciracii săi înșfacă puterea de câte ori vor mușchii lor, că în somnolenta Basarabie alegerile au fost câștigate la modul substanțial-democratic de către Maia Sandu pentru ca Dodonul antiunionist să ajungă președinte, iar în America doldora de democrație, funcționează atât de precis și sfidător sclerozatele mecanisme ale electorocrației, încât votul ultracenzitar a cel puțin 270 de ipochimeni din ăștia, are mai mare greutate politică decât votul a peste un milion de alegători.
Nu știu dacă americanul de rând își bate capul cu asemenea anomalii care nu-i țin de cald. La urma urmei, de ce ar face-o, de îndată ce roadele politicii imperiale americane se învederează în următoarea asimetrie: Populația Statelor Unite reprezintă circa 5% din totalul pământenilor, dar an de an aici se consumă peste un sfert din resursele globului!
Vasăzică, rămâne ca noi, cei din afara „paradisului” americănesc, să ne punem întrebări de felul următor:
1)Dacă votul electorilor este peste voința alegătorilor (altfel spus antidemocratic), atunci la ce naiba mai sunt chemați/ademeniți cetățenii ca să voteze?
2)De ce oficialii americani își arată nemulțumirea generatoare de sancțiuni, atunci când pe alte meleaguri fie că se recurge la niscaiva forme subtile ale votului cenzitar (cetățeni împiedicați să-și exercite dreptul la vot prin anumite manevre birocratice), fie că se face numărătoarea voturilor după aritmetica lui Stalin?
3)N-am știre ca americanii să fi organizat cândva vreun referendum. (Măcar noi îl avem pe cel de tristă faimă din anul 2009…) Să fie din pricina acestui straniu paradox al democrației lor excedentare (sic!), potrivit căruia voința poporului este la cheremul voinței electorilor?!…
Revenind pe meleagurile și la oile noastre carpato-dâmbovițene, să spunem lucrurilor pe nume: Au trecut, iată, 27 de ani de când catindații tot promit marea cu sarea, noi îi votăm și lucrurile merg din rău în mai rău!
De reținut că un putregai național, nu poate fi înlăturat prin autoamăgiri din familia votului: Cine știe, poate că va da bunul Dumnezeu și după acest scrutin vom ști și noi, românii, ce gust are binele neciocoizat…Trebuie să înțelegem odată și odată că un atotputernic sistem mafiot, care l-a învins pe Emil Constantinescu și l-a făcut de pomină pe Traian Băsescu, nu poate fi destructurat decât cu mijloace forte: Pe 11 decembrie 2016 prin boicotarea alegerilor (grevă electorală generală), iar ulterior, în cazul în care se constată tendințe întru refacerea lui, prin revolte de mari proporții!
Și încă ceva. Întrucât grosul celor care nu vor să știe de obligații cetățenești (ei știu că au doar drepturi), nu sunt numai simpli locuitori și beneficiari ai ajutoarelor sociale, ci și neștiutori de carte (poate fi numită masa de manevră a partidelor criptosocialiste), trebuie pur și simplu excluși de pe listele electorale. Chiar așa, căci tot ce doresc unii ca aceștia este permanentizarea actualei stări de lucruri, plină ochi de nemuncă, nerușinare, furtișaguri, minciuni și pomeni.
Sighetu Marmației, George PETROVAI
9 dec. 2016
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..