Elita noastră deocheată
de turnători este-nțesată…
Într-o țară precum România postdecembristă, unde cam toate au fost date peste cap de sforarii planetari și uneltele lor pentru ca imoralitatea să poată zburda în voie (cârmuitori nelegiuiți, tâlhari nu numai nepedepsiți, dar chiar răsplătiți cu înalte funcții în stat, academicieni plagiatori și/sau turnători la fosta Securitate etc.), pe mine nu mă miră nici că impostura nu este pusă la stâlpul infamiei publice, nici că hoțul descurcăreț este considerat om cinstit, nici că prin absolut toate politicile postdecembriste am ținut morțiș să ne tăiem craca de sub picioare, încât – iată – ne situăm statornic la coada țărilor din Uniunea Europeană. În aceste vremuri de mare restriște pentru nație și țară (economia pe niciunde, moralitatea doar pe ici, pe colo), pe mine mă miră că încă mai este ce fura și că românii cu discernământ mai suportă fioroasa dictatură a ciocoismului.
De reținut monstruosul fapt că impostura a devenit atotputernică nu doar în politică (vezi recenta și sfidător-neinspirata vizită efectuată de tandemul Viorica Dăncilă-Liviu Dragnea în Israel, vizită prin care cei doi au încălcat grosolan atribuțiile constituționale ale președintelui Klaus Iohannis în materie de politică externă și au acționat în răspăr cu politica Uniunii Europene), ci și în mediile academice, cele din care – chipurile – neîncetat s-ar alimenta elita intelectuală a poporului român. În realitate, o „elită” de-a dreptul penibilă, dacă luăm aminte (și nu putem să n-o facem) că, în virtutea zorzoanelor universitare, din ea fac parte (sic!) pe nedrept și de fapt Valentin Popa, actualul ministru „pamblică” al Educației, majoritatea rectorilor descurcăreți și o mulțime de cacademicieni, bunăoară așa ca arivistul Ioan-Aurel Pop, proaspătul prezident al Academiei noastre de pomină, care nu rupe inima târgului prin modestie și incontestabile calități de istoric, ci prin plagieri și autoplagieri (universitarul clujean Dorin Isoc, președintele Grupului pentru Reformă și Alternativă Universitară, ilustrează cu probe zdrobitoare impostura popiană), prin turnătorii antedecembriste (a fost colaboratorul Brigăzii Antiemigrație) și prin detestabile abilități extraprofesionale (cumulând funcțiile de rector al Universității Babeș-Bolyai și de președinte al Academiei Române, venitul anual al acestui telectual va trece de 510.000 lei, ceea ce înseamnă peste 9000 euro într-o lună).
Iată de ce România postdecembristă a devenit raiul pe pământ pentru temelia de granit a imposturii, temelie durată din lacheii bolșevismului ceaușist – propagandiști, activiști, agitatori, securiști, milițieni și turnători! Cum alde ăștia nu doar că n-au fost pedepsiți/zăticniți pentru josnicia faptelor lor, dar nici măcar lustrați n-au fost, nu-i de mirare că astăzi dețin poziții decizionale în politică, finanțe și presă, iar substanțiala lor contribuție la ruina țării este recunoscută (și astfel copios confirmată de fârtații într-ale necinstei) prin decorații, titluri academice și venituri nerușinate.
De pildă, doar la noi este cu putință ca fostul deținut politic să primească după ani grei de temniță un mizilic de 1000 lei cu titlu de compensație pentru amarnicele suferințe îndurate, pe când torționarul său, între timp săltat la gradul de colonel sau general, primește o pensie de 6-7 ori mai mare!
N.B.: La circa o lună după Decembriadă și, de ce nu, după neputincioasa răbufnire publică a martirului Petre Țuțea („Pentru poporul ăsta de năuci am făcut eu treisprezece ani de pușcărie?!”), adică atunci când lucrurile la noi au intrat pe făgașul postcomunismului iliescian, am fost oprit pe stradă de doi dintre securiștii care ani la rând nu m-au scăpat din ochi după interceptarea uneia dintre scrisorile mele trimise la Radio „Europa liberă”, ca să mă înștiințeze cu grețoasă seninătate că n-am de ce să le port pică, întrucât ei și-au făcut doar datoria! Iar eu le-am răspuns că regimul bolșevic a rezistat atîta timp tocmai datorită faptului că ei cu toții (securiști, milițieni, activiști, turnători) și-au făcut cu prea mult zel datoria…
Sighetu Marmației, George PETROVAI
6 mai 2018
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..