Liberalismul actual ne-arată
cum guvernarea poate fi trucată!
Motto:
Cum Cîțu și-a depus mandatul
de premier neînvestit,
astfel fentându-și aliații
ce-n el vedeau un neofit,
Orban pe dată fu numit
de președintele pribeag,
să fie vechiul premier
în noul Cabinet beteag…
Florin-Vasile Cîțu, vechiul și –mai mult ca sigur – „noul” ministru al Finațelor publice în următorul Cabinet al nou-vechiului premier și lider liberal Ludovic Orban, nu și-a depus mandatul de prim-ministru cotrocenist (mai înainte de posibila sa confirmare parlamentară) fiindcă așa au vrut mușchii și capriciile sale (dintre care nu trebuie excluse cu totul inabilitatea lui genetică într-ale pălăvrăgelii politice și teama endemică de devastatoarele implicații politico-economice ale coronavirusului), ci, ca un util instrument politic, a acționat în conformitate cu neghioaba strategie liberală: Kluas Werner Iohannis nu poate să renunțe nici măcar în aceste momente de cumpănă pentru întreaga omenire la patologica sa ură făță de pesedism, iar Șică Mandolină nu putea să redevină șomer, taman acuma când românii și străinii s-au obișnuit cu demnitara lui căciulă ce-i acoperă fruntea de lăutar și ochii betejiți de-atâta dogmatism gășcăresc.
De unde și scremuta justificare (cică rezultatul mai multor zile de efort mental) a nebărbatului politic Cîțu, cu necesar-slugarnicele majuscule, cum că „pentru a avea succes, în alegerile care vin, Președintele partidului trebuie să fie și Prim-Ministru”. Care succes, Cîțule, când voi, liberalii, ați ținut morțiș în toamna anului trecut să ajungeți la guvernare, pentru ca îndată după dărâmarea pesediștilor să-i acuzați pe aceștia de enormele găuri lăsate în buget (de parcă voi n-ați fi știut de ele mai înainte, adică în lunga perioadă de timp cât ați stat în opoziție) și, pe urmă, să ne țineți interminabile lecții de moralitate politică (sic!), iar tu, Cîțișorule, în calitate de tartor al banilor publici, să faci deșănțate „împrumuturi odioase” (asta-i sintagma din dreptul internațional pentru datorii făcute fără aprobarea cetățenilor și în nefolosul lor), datorii pentru care ar trebui să dai socoteală în fața legii, nicidecum totul să se limiteze la o eventuală și nesemnificativă sancțiune politicianistă?!
Cu atât mai mult cu cât te lauzi că, spre deosebire de cârmuirile anterioare (în special cele pesediste), tu ai împrumutat, în vreo trei luni, circa cinci miliarde de euro în condiții avantajoase pentru țară și români: cu o dobândă mai mică decât cea percepută înainte de jecmănitoarele organisme financiare internaționale (totuși, astea erau conștiente că respectivele datorii nu s-au făcut cu știrea cetățenilor) și pe o perioadă de 30 de ani. De parcă aceste împrumuturi, eminamente politicianiste (deci făcute prioritar întru beneficiul politic al partidului vostru), nu vor fi plătite tot de bieții români, iar România urmașilor noștri nu va ajunge în acest mod mișelnic la cheremul străinilor necruțători…
Firește, din lunga și insipida ciorbă a liberalismului actual, un liberalism doar cu numele, nu putea să lipsească președintele Iohannis și coronavirusul.
Da, recunosc, în campania sasului pentru primul mandat de președinte, am sperat din toată inima că acesta va însemna ceva mai mult decât dezamăgitoarea triadă „escu” (Iliescu-Constantinescu-Băsescu) care l-a precedat, că – adică – cu faimoasa precizie și corectitudine teutonică, inclusiv la auxiliarii seminției germanice, el va contribui (nu chiar așa cum ne-a asigurat în campania pentru primul cincinal ratat la Cotroceni) că România va fi țara europeană a lucrului bine făcut.
Din nefericire, „pas cu pas” mai departe de așa ceva în plan moral-spiritual (cam 50% dintre bacalaureații și licențiații noștri sunt analfabeți funcționali), precum și în ceea ce privește nivelul general de trai, educația, sănătatea, penibila infrastructură instituțională și rutieră, falimentara strategie a Iohannisului reales (vezi eșecul proiectului „România educată”) stârnește un discutabil interes doctrinar doar în tot mai limitata lume liberală de pe meleagurile mioritice și deplinul dezinteres diplomatic al străinilor vizavi de secile și inutilele sale discursuri în germană și engleză.
Cât privește isteria coronavirusului, o isterie generos întreținută pe toate canalele de (dez)informare în masă de către feluriți trepăduși politici, constat că, în România fundamental needucată, cetățenii sunt stăruitor îndemnați de autorități să se spele mai des și cu mai multă atenție pe mâini (tot ce se poate ca o altă pandemie să le impună spălatul, cu regularitate zilnică, pe dinți, sub brațe, în zona intimă și pe picioare), că (ne)vrednicii noștri compatrioți iau cu asalt supermagazinele pentru a se putea îndopa pe rupte în „carantina” hiperegoismului familial (dacă toți românii vor gândi și vor acționa în acest detestabil chip, cine naiba va furniza pentru „iepurii” neamului nostru energia electrică, gazul și apa?!) și că pe aproape nimeni nu mai preocupă numărul mult mai mare de decese din alte pricini: foamete, cancer, diabet, boli cardiovasculare, avorturi, accidente în trafic, fumat, alcool, gripă obișnuită etc.
De pildă, ne informează Worldometer, în perioada 1 ianuarie-10 martie 2020 au murit 85.925 de pământeni de gripă sezonieră, 884.152 din cauza fumatului, 442.355 din cauza alcoolului, 238.749 în accidente de circulație și s-au făcut 7.516.249 de avorturi, timp în care numărul morților provocate de coronavirus (absolut toate victimele pandemiei au fost bătrâni cu grave probleme de sănătate!) a ajuns la…3310!
Iată de ce, mie mi-i cât se poate de limpede că marii sforari internaționali au tot interesul să întrețină această isterie pentru ca, în prima fază, să se îmbogățească prin fantastice vânzări de alimente și medicamente (pe internet am văzut supermagazine cu rafturile complet goale), iar pe urmă prin obligatoriile vaccinări împotriva unui virus a cărui tulpină încă nu este cunoscută și de care, ne avertizează deocamdată britanicii, nu se știe dacă omenirea va mai scăpa vreodată.
Sighetu Marmației, George PETROVAI
15 martie 2020
by