Politicile populiste
au fost și-or fi destructiviste!
Populismul nu-i de azi sau de ieri, căci nu numai că istoria înregistrează formele specifice ale acestuia în trecutul și în prezentul tuturor popoarelor (la români, de pildă, în pas cu vremurile politico-ideologice, s-a trecut de la moderatul populism interbelic la monstruoasa formă constructivistă din perioada bolșevică și apoi la cea destructivistă, în formă continuată, de după Decembriadă), dar el va rezista, ba chiar va demonstra nebănuite resurse adaptative, atâta timp cât alegătorii de pretutindeni vor tolera sforăriile jocului politic demonocratic cu victoria cantității votului la grămadă în dauna calității aleșilor, iar grosul românilor se va mulțumi cu firimiturile azvârlite de jigodiile cârmuitoare ale postdecembrismului otova și, aidoma viermelui din hrean, se va simți ca-n sânul lui Avraam în originala democrație iliesciană.
Dar, pentru ca lucrurile să fie cât se poate de clare, haide să intrăm nițel în încețoșata istorie a celor trei decenii postdecembriste. Mai întâi că – potrivit dezvăluirilor făcute de colonelul în rezervă Filip Teodorescu, fostul locțiitor al șefului contraspionajului ceaușist, la „Nașul” Radu Moraru – serviciile secrete românești știau încă din octombrie 1989 că Nicolae Ceaușescu va fi executat în luna decembrie. Sigur, nici măcar generalul Iulian Vlad n-a îndrăznit să-i amintească președintelui „muribund” de așa ceva…
Apoi că principala piesă a complotului decembrist n-a fost Ion Ilici Iliescu, ci deșca bolșevico-israelită Saul Bruckner, alias Silviu Brucan, care taman atunci a întreprins un amplu turneu politic în Vest și Est (Washington, Londra, Moscova), de unde a venit în țară cu instrucțiuni precise privind înfăptuirea loviturii de stat, precum și cu garanția că totul va merge strună în baza acordului de la Malta dintre George Bush senior și Mihail Gorbaciov, firește, cu esențialul ajutor venit din partea „turiștilor” străini (ruși, israelieni, maghiari, americani, englezi etc.), intrați cu zecile de mii în România „revoluționară” pentru a-i îndemna pe români să iasă în stradă, să ceară libertate, să strige lozinci anticomuniste și anticeaușiste, să se răfuiască cu detestabilele însemne ale bolșevismului și, în scurt timp, să cadă mulți dintre ei (morți sau schilodiți pe viață) fie sub gloanțele trupeților, subofițerilor și ofițerilor, fie sub cele ale „teroriștilor” dispăruți ca măgaru-n ceață.
Însă, se poate vorbi de revoluție (televizată), cu îndemnuri la omor deosebit de grav pe postul național de televiziunea, de îndată ce asupra „revoluționarilor” palavragii din balconul fostului Comitet Central nu s-a tras nici măcar un glonte?…
Așa că bătrâna lichea bolșevică Silviu Brucan, respectând întocmai instrucțiunile primite de la păpușarii planetari, ține morțiș ca revolta românilor să se numească revoluție prin sângele miilor de protestatari/martiri din întreaga țară, îndeosebi din Timișoara, București și Sibiu, respectiv prin sângele celor doi Ceaușești, asasinați în chiar ziua de Crăciun a anului 1989, pe baza sentinței pronunțată cu o revoltătoare grabă (condamnaților li s-a refuzat dreptul la ultimul cuvânt) de un foarte dubios tribunal ad-hoc.
Îndată ce s-a descotorosit de cuplul Ceaușescu, necușerul grup al conjuraților (Silviu Brucan, Ion Iliescu, Petre Roman, Gelu Voican-Voiculescu, Victor Atanasie Stănculescu, Nicolae Militaru etc.) a format atotputernicul partid fesenist, iar România a fost crucificată cu politica sa ultrapopulistă: agricultura mătrășită și întreaga industrie vândută la preț de fier vechi unor dubioși ipochimeni interni și externi (astfel trădătorii de neam și țară și-au plătit datoria față de oficinele care i-au înscăunat în capul mesei cu bucate), decapitalizarea economiei prin desființarea tuturor părților sociale antedecembriste, bani care au umplut buzunarele cetățenilor și au accelerat procesul de inflație, reducerea săptămânii de lucru la cinci zile, fapt care a încurajat nemunca pe aceste meleaguri (mulți bugetari, în frunte cu aleșii, se prefac că lucrează cel mult patru zile într-o săptămână), mituirea alegătorilor cu apartamentele și garsonierele construite înainte de Decembriadă, locatarii acestora având posibilitatea să le cumpere la subpreț (câteva lefuri modeste).
Ulterior, adică atunci când din vina necalificaților și tâlharilor țara a sărăcit, alegătorii au fost în continuare păcăliți prin promisiuni mincinoase, mici, beri și…găleți. Astăzi gălețile sunt interzise prin noua lege electorală, însă populismul își continuă ofensiva prin forme adecvate bugetului în continuă scădere (pentru cetățenii de rând) și datoriei externe în necontenită creștere (pentru urmași), absolut oricare partid sau alianță ar fi la guvernare: trăncăneli la nesfârșit, realizări de toată jena, călătorii gratuite cu trenul și mijloacele de transport în comun pentru elevi, studenți și pensionari, dar mai ales formidabilul avânt al zilelor libere într-o țară vlăguită, unde ar fi atâta nevoie de responsabilitate și eficiență în toate cele șase zile lucrătoare ale săptămânii.
Sighetu Marmației, George PETROVAI
26 ian. 2020
by