Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Fără categorie » George PETROVAI: Regatul amintirilor (I)

George PETROVAI: Regatul amintirilor (I)

Regatul amintirilor (I)

 De-un timp trăiesc ce mi se pare

că este noul început –

am trupul în prezent înfipt

și duhu-ntors înspre trecut,

 

spre lumea-n care sunt un puști

în casa mică, deșelată,

dar fără seamăn căci eram

părinți și frați întreolaltă.

 

O văd pe mama cum torcea

la lampa cu fitilul pâlpâind

și-n poală-i cum eu capul mi-l puneam

s-ascult al fusului cânt blând.

 

Fiind maestră la cusut,

făcea cu acul alteori

ingenioase broderii

pentru cămăși de sărbători…

 

Iar atmosfera se-ncălzea

– la propriu și la figurat –

cu focul întețit de tata

și fabulosul depănat,

 

nu doar de ambii mei părinți

(de mama-n mod deosebit),

ci și de neamuri sau vecini

cu mare spor la trăncănit.

 

O, Doamne, mult îmi mai plăcea

s-ascult istorisiri spumoase

despre ființele cu moț

din vremuri pe vecie-apuse,

 

deși mă-nfioram atuncea

când se vorbea de vârcolaci

sau despre semenii cu tare,

ce fost-au târnuiți de draci!

 

Ba chiar aveam noaptea coșmaruri

și ziua-n jur priveam cu teamă,

dar ca de foc eu mă feream

să dau de asta cuiva seamă.

 

Căci eram pici sensibil foarte

și temerar în neclintire,

așa încât plânsul bicisnic

loc nu găsea în a mea fire.

 

(Nucleul ăsta sufletesc

mi-a fost atât de devotat,

că viața și-ale ei cercări

profilul nu i l-au schimbat,

 

ci, dimpotrivă, și mai mult

l-au dres în temporala roată,

putință să găsesc în mine

copilul care-am fost odată…)

 

Așijderea mă încânta

a mamei mare înzestrare –

poemele de frații ei citite,

le nemurea prin iutea-i memorare,

 

ca după ani și ani de zile

să ni le spună fără poticnire,

precum îi auzise pe școlari

în trudnica lor slovenire.

 

Pentru că-n interbelic ev,

părinții-n masă nu doreau

ca fetele să facă școală,

ci lângă casă le țineau

 

și-n cea mai cruntă ignoranță,

ca – tinere, nevinovate –

gospodăria să învețe

și-apoi să fie măritate.

 

Tot astfel s-a-ntâmplat cu mama,

deși atâta și-a dorit

să fie vrednică elevă –

vis de bunica gâtuit!…

 

Totuși, incultă n-a rămas,

căci cot la cot cu frații ei,

cititul l-a-nvățat și socotitul,

ba chiar și scrisul cu temei.

 

Dar nu cititul chinuit

al celui vag școlarizat,

ci sprintenul citit cursiv

al omului preocupat

 

din cărți să afle cât mai multe,

ca mai apoi, cu bucurie,

mereu la toți să poată da

din splendida sa bogăție.

 

Firește că noi, fiii ei,

aveam la toate-ntâietate,

așa că ne-a-nvățat cititul

c-o dăruire…ca la carte.

 

Mi-aduc aminte ca acum

de testu-n prima zi de școală:

Învățătoarea ne-a primit

c-un text scris mare pe o coală,

 

ca să cunoască chiar din start

a noastră rampă de lansare

spre-nvățătura ce urma

să ne-o transmită cu răbdare.

 

Doar eu și încă un băiat

i-am spus că stăpânim cititul –

colegul lent silabisind,

iar eu rostind întreg cuvântul.

 

Acasă după ce-am ajuns,

eu tot am relatat cum se cuvine

și mama mult s-a bucurat

că n-am dat cinstea pe rușine…

Sighetu Marmației,                                                                    George  PETROVAI

Ianuarie 2024

 

 

Facebooktwitterby feather