Statisticile într-o doară
fac votul nostru apă chioară!
Cu statisticile lucrurile stau cam așa: fără ele (consumul de hârtie igienică pe locuitor, producția de zoaie pe fiecare canal de televiziune, cantitatea de lumină și căldură solară pe cap de vietate etc.), viața modernă ar fi greu de conceput; cu ele, viața devine nu numai modernă, ci și greu de înțeles pentru mintea omului simplu și complet inutile pentru traiul lui cumpătat (un nesfârșit șir de cifre atotbăgărețe, pe care meseriașii le consideră atotcălăuzitoare).
Mă rog, or fi ele netrebuincioase pentru omul de rând, dar nu și pentru cârmuitori. Căci tocmai de aceea există un institut național cu ramificațiile lui tentaculare și mai există mania instituțiilor de-a se ascunde după statistici; acele cifre și tabele care în cel mai bun caz nu ajută la nimic și în cel mai rău caz, ceea ce înseamnă de regulă, fac din negru alb. Ceva de genul următor: Economia românească postdecembristă este la pământ, însă statisticile guvernamentale anunță o spectaculoasă creștere! De fapt tot sporul se datorează bunului Dumnezeu, în care guvernanții nu cred (dacă ar crede nu și-ar batjocori compatrioții), și agriculturii, în care statul nu investește nimic – pur și simplu recolta acelui an n-a mai depins de irigațiile noastre simbolice!
Păi de florile mărului spunea I.Kant că avem de-a face cu trei feluri de minciuni: mari, mici și statisticile?! Cu esențiala completare că faimosul gânditor se referea la statisticile prusace din urmă cu 200 de ani. Cam ce-ar fi spus despre statisticile românești în general, despre cele postdecembriste în special?…
Bunăoară, statisticile Autorității Electorale Permanente (AEP) sunt de-a binelea năucitoare chiar pentru noi, cei care suntem familiarizați cu felurite năzdrăvănii oficiale: Nu numai că numărul alegătorilor (peste 18 milioane) este la plesneală, dar brusc mai apar în evidențele AEP încă 609.962 de cetățeni cu drept de vot! Sigur că te întrebi cu uimire de unde au ieșit toți ăștia, când este bine știut că în anul 2012, cu ocazia acelor alegeri și în toiul frământărilor ulterioare, înșiși liderii Uniunii Social-Liberale (USL) nu credeau că în țara noastră există 18 milioane de cetățeni cu drept de vot! Iar de-atunci, populația României a scăzut continuu prin morți naturale, respectiv prin avorturi și controlul nașterilor (majoritatea familiilor tinere au un copil, cel mult doi).
Dar cu tot îngrijorătorul spor negativ, iată că din statistici rezultă peste un milion de alegători fictivi, care la o adică pot înclina balanța alegerilor după cum bate vântul interesului politic. De unde, cred eu, rezultă cu claritate că rezultatul final al scrutinului nu depinde nici de numărul real de alegători (cu certitudine sub 18 milioane) și nici de numărul celor care se prezintă la urne.
Prin spusele de mai sus nu susțin cu tărie (n-am dovezi în acest sens) că așa s-au petrecut lucrurile pe 11 decembrie sau altădată, ci că e posibil așa ceva atunci când statisticile sunt – intenționat sau din neglijență – de râsul curcilor.
N.B.: Nu cu mult timp în urmă, cineva de pe internet atrăgea atenția vizitatorilor/navigatorilor asupra roșului din afara granițelor României (Dodonul și prorușii săi în Basarabia, socialiștii în Bulgaria). Iar eu spuneam că mult mai periculos se anunță roșul pesedist. Și iată că am avut dreptate…Căror cauze se datorează această zdrobitoare victorie pesedisto-fesenistă? Prima și cea mai importantă cauză revine conducerii PNL (s-a mărginit la a arăta statornic cu degetul spre necurățenia din ograda pesedistă, în principal spre penalul Liviu Dragnea), dar și președintelui Klaus Iohannis, care prin fixația sa politică (viitorul guvern Dacian Cioloș), a făcut un mare deserviciu liberalilor. Alte cauze, cu explicațiile aferente, vin dinspre electorat (mulți români sunt în continuare paternaliști, tânjind în subconștient după siguranța înrobitoare a partidului-stat) și dinspre PSD: Nu doar că acesta a promis marea cu sarea (întărirea clasei de mijloc, dezvoltarea producției interne, majorarea lefurilor și pensiilor), dar și-a schimbat radical și mesajul electoral către cetățeni, în sensul că acesta a devenit antieuropean (să ne luăm țara înapoi, respingem statutul de colonie), iar prin aceasta a mers la inimile unui mare număr de alegători. Însă de la vorbe și până la fapte este cale foarte lungă…Deja Dragnea a curmat avântul naționaliștilor, precizând într-o apariție televizată îndată după încheierea scrutinului, că România își va respecta pe viitor toate angajamentele politice! Pesemne că și celelalte promisiuni vor avea soarta broaștei din fabulă. Vom trăi și vom vedea.
Sighetu Marmației, George PETROVAI
12 dec. 2016
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..