Limba mea e graiul ierbii
când țâșnește primăvara,
vântul care mână cerbii,
dor pe care-l poartă seara.
Limba mea e prima zestre
din străbuni, demult lăsată,
gând pictat pe stânci rupestre,
este rugă asumată.
Limba mea-i o bucurie,
și e dans în care iambii,
stau ca florile pe ie;
preț plătit cu sânge-n cambii.
Limba noastră-i moștenire,
acoladă de unire.
08.02.2021
by