Motto: Timpul schimbă florile câmpului, dar nu poate schimba strălucirea aurului din adâncuri. – Nicolae Iorga
Din oricare parte a pământului ar fi sosită, din oricare depărtări de cuget ar fi izvorâtă, de ar călători pe aripi de paseri în noapte sau pe raze de lumină stropită cu rouă, poezia este întregul care umple ființa, o inundă cu putere și încredere, că viața este și trebuie să fie frumoasă. Tot ea, poezia, aruncă sufletul în dileme sau controverse inițiatice, rupe adesea legătura cu lumea fizică, pentru ca evadarea să fie mai fructuoasă, ori aleargă warpian, pentru ca visul să ajungă mai departe… tot mai departe.
Din această nevoie simplă, umană, firească, izvorăște și poezia Adinei Corina Panfil, originară de pe plaiuri trotușene, stabilită în Italia, de ceva vreme. Încuind porți și descuind uși, poezia Adinei este simplă și elegantă, în același timp, răscolind malurile de lut ale ființei, creând brazde cu fierul încins al penelului. Indiferent dacă aclamă iubirea sau recuză Timpul, șoptește divinității în clipele de rugă intensă sau unește binele și răul în lutul propriei ființe, autoarea își caută în liniște, un loc al său, pe care crede că-l merită, fără falsă modestie, cu naturalețe și condescendență. Și îl găsește. Undeva sub cornul de foc al lunii ori sub razele binecuvântate de soare, în mijlocul frumoasei familii pe care o are și care o susține în periplul său către un vis împlinit.
În toată această sinoptică facere, există o contrafacere. O metamorfoză a unui timp general într-unul particular, individual, din care Adina cheltuiește câte puțin, dar se bucură de fiecare clipă (pe)trecută alături. Nicio alunecare nu-i este străină, nicio durere nu-i rămâne indiferentă, și asta deoarece poetul toate le crede, toate le visează, toate le înfruntă, întru împlinirea viselor sale.
Acest lucru îl face și Adina, a cărei poezie reprezintă o lirică a metamorfozei, a unei ubicue căutări, a unei regăsiri și cercetări referențiale. Fără să aibă motiv să se îndoiască, găsim în versurile autoarei sclipiri blagiene ori chiar nichitiene, puterea de transcendere fiind matură și responsabilă. Cu versuri albe sau ri(t)mate, Adina cântă (Iubire) într-o limbă a sufletului ce nu poate rămâne străină nimănui. O carte cu o viziune proprie asupra debutului liric, un debut ce se poate intui a fi valoros, fără nicio umbră de îndoială.
Gheorghe A. Stroia
Membru al Academiei Româno-Americane de Arte și Științe
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..