CINE
fiului meu, Codruț
Cine se întreabă, oare,
Chiar în zorii dimineții,
De e călător pe-o rază,
Sau e chiar răceala ceții?
De e vis, căzută frunză,
Ori nimicul nu-i, dar este,
Praful de pe strada mare
Ori viteazul din poveste?
Cine se întreabă, oare,
De e vânător ori pradă,
De-i privirea peste lume
Sau ochiul închis să vadă?
De stă-n loc sau fugărește
Gândul său de nemurire,
Ori ascultă muzici ‘nalte
Pentru suflet lecuire?
Cine se întreabă, oare,
Câtă viață vremuiește,
De-i bogatul lan de grâu
Ori pruncul care greșește?
De-i pădurea blestemată
De-i chiar binecuvântare,
Ori din glas răzbate dulce
Doar divina lui cântare?
Cine se întreabă, oare:
„Ce se întreabă cineva?”,
Caută-ți adânc în suflet,
Curând, vei afla ceva!…
© Gheorghe A Stroia – România, Făurar ’24,
Bacău
![Urmareste-ne pe Facebook Facebook](https://armoniiculturale.ro/wp-content/plugins/social-media-feather/synved-social/image/social/regular/48x48/facebook.png)
![Distribuie pe Twitter twitter](https://armoniiculturale.ro/wp-content/plugins/social-media-feather/synved-social/image/social/regular/48x48/twitter.png)
![feather](https://armoniiculturale.ro/wp-content/plugins/social-media-feather/synved-social/image/icon.png)