ÎNGER FĂRĂ ARIPI
Poetei Geta Lipovanciuc
Fărâma-i de țărână din univers purtată,
Adusă de solare valuri peste întreg pământ,
Din care să răsară, o clipă, lumina cea curată,
Ce arde făr’ de-oprire și stinge-al lumii vânt.
Venită dintr-o stea cu nume viu și grai ales,
S-aducă iar sclipiri peste ninsori cernute,
Să-mpăștie al lumii-ndărătnic greu eres,
Să spele florile de vina păcatelor trecute.
Urcată pe o scară la care e greu ca să ajungi,
Nu că e ‘naltă scara, ci treptele-i sunt grele,
Căci poartă-n ele omenia și preacurate rugi,
Iar scândurile-s prinse-n piroanele de stele.
E pom cuprins de roade, frumosul colț de rai,
Hrana celor flămânzi și leacul bolii mute,
Cuvântul ce se-nalță prin fluturii de mai,
Să zvânte lacrimi, doruri, dureri neîntrecute.
Nu-i cerul mai curat, nici vântul mai duios,
Nu-i soarele mai cald, nici clipa mai firavă,
Dar peste toate, cântu-i, de nobil albatros,
Vindecă rănci adânci și firea cea bolnavă.
E optimismul însuși, dorită „pandemie”,
Fără de care umeri s-ar prăbuși-n țărână,
Putere izvorâtă din Unul, cât pentru-o mie
Și dăruită-n fiecare zi, cu inima în mână.
N-ai cum să nu rămâi cuprins de remușcare,
Când vezi cât e de albă lumina ce-o împarte
Și te gândești la tine, ce mic ești lâng-o floare,
Cât semeni tu cu Iuda, în trudele-ți deșarte.
Dar bucuria mare e când mărirea-i blândă
Se-ntinde către tine, te scoate din iadul dobândit,
Te mângâie pe frunte și uiți de-a ta osândă
Și-i mulțumești în șoaptă, cu sufletul sfiit.
Cuvintele-s sărace, în vers, să-i scrie omenia,
Să dea și să-i redea curajul, pe care îl slujește,
E Înger fără aripi, ce-n vremi scrutează glia
Și tuturor Lumina cu drag le-o-mpărtășește.
Cu sinceră și umilă recunoștință, pentru Georgeta Lipovanciuc, Omul care prin tot ceea ce face redefinește esențele cuvântului PRIETENIE. Mulțumim, Geta, că exiști în viețile noastre, că ne arăți în fiecare zi că nu trebuie să ai aripi, ca să te numești ÎNGER.
© Gheorghe și Maricica STROIA – Bacău, Undrea 2023
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..